Valeriu Gherghel's Reviews > Sapiens. Scurtă istorie a omenirii
Sapiens. Scurtă istorie a omenirii
by
by
Mi-a plăcut mai puțin decît Homo Deus. Sapiens: Scurtă istorie... e considerată una dintre cele mai influente cărți din secolul XXI, e în Top ten. Nu mi-am explicat prea bine de ce. Poate pentru că recomandă (și pe drept cuvînt) o dietă vegetariană. Și eu sînt un semi-vegetarian.
Am citit nu de mult o recenzie care a reținut doar acest aspect al cărții, că e bine să mîncăm numai pătrunjel, mărar, coacăze. Prin urmare, Sapiens... e și un manifest ecologist. În treacăt fie spus, capitolul despre creșterea animalelor pentru hrană e sfîșietor.
Prima parte a cărții prezintă ipoteze imposibil de verificat. La ce visa oare vînătorul-culegător, în ce divinități credea? Nu vom ști niciodată. A doua parte e plină de profeții sumbre. Cît de etic e să-l transformi pe Sapiens într-un robot extrem de isteț? Cît de etic e să-l modifici într-o ființă nemuritoare?
Pentru Yuval Noah Harari, istoria e un drum de la bine la rău, de la vîrsta de aur, a lui Saturn, la vîrsta de fier. Acum trăim în cea mai neagră dintre epoci. Îi dau dreptate. Omul e pe cale să-și piardă mințile. Cînd era vînător-culegător, omul știa mult mai puține lucruri (sfera cunoașterii era mult mai restrînsă), dar mai bine, mai complet. Acum știe infinit mai multe, dar nu mai poate stăpîni întregul: „Știe din toate cîte nimic”. Nimeni nu-l poate stăpîni. Omul e un ucenic-vrăjitor ebrietat.
Să nu uit. Inteligența nu depinde deloc de mulțimea cunoștințelor acumulate. Aristotel știa mult mai puține lucruri decît orice individ școlit de azi, dar gîndea mult mai riguros decît noi. De la Platon încoace, inteligența noastră nu a progresat nici cu un milimetru. Din acest motiv cuvios, a citi (a înțelege) dialogul Parmenide e o ispravă tot mai rară. Pricepem foarte puțin, o pojghiță, și întotdeauna greșit. Am devenit mult mai ușor de înșelat. Ne autoamăgim. Trăim din iluziile învățate de la bunici și profesori. Ne hrănim mintea cu prejudecăți.
Revoluția cognitivă (acum 50 de mii de ani) a fost cum a fost, deși nu știm ce a provocat-o: un hazard, să zicem. Omul a început să picteze, să scrie poeme, să se gîndească la viața de apoi. A inventat o ființă divină, summum ens. În schimb, revoluția agricolă (acum 12 mii de ani) - afirmă Yuval Noah Harari - a reprezentat un dezastru, o nenorocire. Omul a crezut că rezolvă o problemă (aceea a hranei) și a deschis în realitate „cutia Pandorei”. A întemeiat așezări mizere, populate de copii flămînzi, așezări bîntuite de maladii necruțătoare: ciumă, holeră, viruși etc.
Într-un cuvînt, Sapiens e pe ducă, a ajuns la crepuscul. Nu mai ține minte aproape nimic, fiindcă își depozitează știința în cărți și nu-și mai exersează memoria. Nu mai poate recita un vers măcar. Grecii știau Odiseea pe de rost. Nu e fericit. Harari crede că numai vînătorul-culegător era fericit. Capacitatea craniană i-a scăzut, creierul i se ramolește. Vînătorii-culegători aveau un craniu mai mare, chiar dacă nu la fel de mare ca al neanderthalienilor, iar creierul adăpostit înăuntru chiar le folosea la ceva, nu-l țineau degeaba. De prin anii 70 ai secolului trecut, IQ-ul lui Sapiens e într-o prăbușire vertiginoasă. Putem observa asta cu ochiul liber, nu-i nevoie de teste psihologice complicate, care oricum nu spun mare lucru.
Ce va fi? Să treacă epidemia și războaiele. Și dacă nu vom muri, vom vedea...
Am citit nu de mult o recenzie care a reținut doar acest aspect al cărții, că e bine să mîncăm numai pătrunjel, mărar, coacăze. Prin urmare, Sapiens... e și un manifest ecologist. În treacăt fie spus, capitolul despre creșterea animalelor pentru hrană e sfîșietor.
Prima parte a cărții prezintă ipoteze imposibil de verificat. La ce visa oare vînătorul-culegător, în ce divinități credea? Nu vom ști niciodată. A doua parte e plină de profeții sumbre. Cît de etic e să-l transformi pe Sapiens într-un robot extrem de isteț? Cît de etic e să-l modifici într-o ființă nemuritoare?
Pentru Yuval Noah Harari, istoria e un drum de la bine la rău, de la vîrsta de aur, a lui Saturn, la vîrsta de fier. Acum trăim în cea mai neagră dintre epoci. Îi dau dreptate. Omul e pe cale să-și piardă mințile. Cînd era vînător-culegător, omul știa mult mai puține lucruri (sfera cunoașterii era mult mai restrînsă), dar mai bine, mai complet. Acum știe infinit mai multe, dar nu mai poate stăpîni întregul: „Știe din toate cîte nimic”. Nimeni nu-l poate stăpîni. Omul e un ucenic-vrăjitor ebrietat.
Să nu uit. Inteligența nu depinde deloc de mulțimea cunoștințelor acumulate. Aristotel știa mult mai puține lucruri decît orice individ școlit de azi, dar gîndea mult mai riguros decît noi. De la Platon încoace, inteligența noastră nu a progresat nici cu un milimetru. Din acest motiv cuvios, a citi (a înțelege) dialogul Parmenide e o ispravă tot mai rară. Pricepem foarte puțin, o pojghiță, și întotdeauna greșit. Am devenit mult mai ușor de înșelat. Ne autoamăgim. Trăim din iluziile învățate de la bunici și profesori. Ne hrănim mintea cu prejudecăți.
Revoluția cognitivă (acum 50 de mii de ani) a fost cum a fost, deși nu știm ce a provocat-o: un hazard, să zicem. Omul a început să picteze, să scrie poeme, să se gîndească la viața de apoi. A inventat o ființă divină, summum ens. În schimb, revoluția agricolă (acum 12 mii de ani) - afirmă Yuval Noah Harari - a reprezentat un dezastru, o nenorocire. Omul a crezut că rezolvă o problemă (aceea a hranei) și a deschis în realitate „cutia Pandorei”. A întemeiat așezări mizere, populate de copii flămînzi, așezări bîntuite de maladii necruțătoare: ciumă, holeră, viruși etc.
Într-un cuvînt, Sapiens e pe ducă, a ajuns la crepuscul. Nu mai ține minte aproape nimic, fiindcă își depozitează știința în cărți și nu-și mai exersează memoria. Nu mai poate recita un vers măcar. Grecii știau Odiseea pe de rost. Nu e fericit. Harari crede că numai vînătorul-culegător era fericit. Capacitatea craniană i-a scăzut, creierul i se ramolește. Vînătorii-culegători aveau un craniu mai mare, chiar dacă nu la fel de mare ca al neanderthalienilor, iar creierul adăpostit înăuntru chiar le folosea la ceva, nu-l țineau degeaba. De prin anii 70 ai secolului trecut, IQ-ul lui Sapiens e într-o prăbușire vertiginoasă. Putem observa asta cu ochiul liber, nu-i nevoie de teste psihologice complicate, care oricum nu spun mare lucru.
Ce va fi? Să treacă epidemia și războaiele. Și dacă nu vom muri, vom vedea...
Sign into Goodreads to see if any of your friends have read
Sapiens. Scurtă istorie a omenirii.
Sign In »
Reading Progress
Comments Showing 1-13 of 13 (13 new)
date
newest »
message 1:
by
Simona
(new)
-
rated it 5 stars
29 déc. 2020 00:26
reply
|
flag
Si e posibil ca la Sapiens sa fie si o problema de traducere. Eu am citit-o in engleza si nu am putut s-o las din mana, pe cand cartea in romana a dezamagit cel putin o persoana pe care o cunosc.
Sigur, multe dintre ideile comentate de Harari pot fi găsite și la alții. În recenzia mea la „Homo Deus” tocmai asta spun. Dar Harari știe să le prezinte unui public nespecialist.
Tot stau cu „21 de lecții...” și încă nu m-am apucat de volum.
Mulțumesc pentru comentariu :)
Platon a scris dialoguri în care personajul principal e Socrate. Socrate spune că scrisul e ceva rău, fiindcă ne va slăbi memoria. Nu trebuie să-l confundăm pe Platon cu personajele din dialoguri. Nu prea știm ce a gîndit Platon cu capul lui :)
In orice caz, am crezut ca afirmatiile despre Platon au fost avansate de Harari, iar in contextul celorlalte afirmatii ale sale am inteles textul ca fiind unul mai prost. Scuze pentru confuzie. Si totusi, din recenzie nu sa inteles ca afirmatia despre carti era ce spunea Socrate, era prezentata ca si celelalte afirmatii, am crezut ca e de la Harari.
„În primele aproximativ două miliarde de ani, ritmul creşterii în complexitate trebuie să fi fost de ordinul unui bit de informaţie la fiecare sută de ani. Ritmul de creştere a complexităţii ADN-ului s-a mărit treptat la aproximativ un bit pe an, în decursul ultimelor cîteva milioane de ani. Dar în urmă cu şase sau opt mii de ani s-a petrecut o nouă transformare majoră. Am inventat limbajul scris. Informaţia putea fi deci transmisă de la o generaţie la alta fără a mai fi nevoiţi să aşteptăm ca lentul proces al mutaţiilor aleatoare și al selecției naturale să codifice informația în secvenţa de ADN. Complexitatea a crescut enorm. Un singur roman poate conţine tot atîta informaţie cît diferenţa dintre ADN-ul maimuţelor şi cel al oamenilor, iar o enciclopedie în treizeci de volume ar putea descrie întregul ADN uman”.
E de presupus că ritmul înmagazinării informației în ADN va scădea, fiindcă pur și simplu informația poate fi păstrată în afara omului, prin scris (în cărți). Știu, asta nu are prea mare legătură cu inteligența, ci cu memoria... Dar e adevărat că scrisul ne-a știrbit memoria. Grecii puteau ține minte un întreg poem homeric („Odiseea”, să zicem), în timp ce noi nu mai suntem în stare să memorăm un singur vers :)
Dupa scris, limbajul a inceput sa se refere la concepte abstracte, idei, si a putut aparea logica. Interesant e un studiu pe taranii analfabeti rusi, in care se arata ca nu au gandire abstracta.
Exemplu: In nordul indeparat, unde e zapada, toti ursii sunt albi. Novaia Zemlea e in nordul indepartat, si e mereu zapada acolo. Ce culoare sunt ursii de acolo?
Raspunsul tipic era: " nu stiu, am vazut numai ursi negri"
In cazul meu, nimic de Harari pana acum, dar clar se poate constata ca, in mod atat de contrastant cu evolutia tehnologiei, cu atatea descoperiri, omenirea este totusi in declin.
Cel mai mult ma intristeaza ca, in loc sa devenim mai buni, suntem tot mai răi, mai insensibili.
Iar majoritatea copiilor au o mare problema cu concentrarea, nu mai gandesc, primesc toate informatiile de-a gata, spre deosebire de generatiile care au pus capul la contributie, memorand si rezolvand probleme de matematica singuri.
Este cumplit de trist si este pacat de minunea asta de planeta si de inecredibilde bine "construita" fiintă umana ☹
Progresul moral ține de educație și cultură. Din păcate, școala a decăzut. Discuția e foarte largă, nu e locul să ne întrebăm aici ce nu merge. Dar e limpede că educația nu merge.