RO114816B1

RO114816B1 - Reazem pentru sinele de cale ferata

Info

Publication number: RO114816B1
Application number: RO93-00955A
Authority: RO
Inventors: Armin Heim
Original assignee: Schwihag Gmbh
Priority date: 1992-07-08
Filing date: 1993-07-07
Publication date: 1999-07-30
Also published as: NO932483L; ES2107591T3; US5628454A; EP0578154A1; CA2100028A1; AU667108B2; NO932483D0; ATE158363T1; DE59307375D1; FI933115A7; EP0578154B1; FI933115A0; FI108657B; AU4181093A; DE4234007A1; PL299598A1

Description

Invenția se referă la un reazem pentru șinele de cale ferată, în linie curentă și la macaze, montate pe traverse și prevăzute cu mijloace de fixare sau alte elemente corespunzătoare de asigurare a ecartamentului.

Sunt cunoscute plăcile suport și de calare a șinelor de cale ferată constituite din plăci elastice care preiau curbura tălpii șinei (GB 2 051 187). Prezintă dezavantajul că nu asigură o fixare corespunzătoare a șinei de cale ferată.

Sunt cunoscute și structuri de reazem care transmit forțele de la șină la traversă, incluzând un material elastic, având o alcătuire complicată, care necesită o execuție atentă (US 5 165 598).

Se cunoaște faptul că, șinele folosite la alcătuirea căii sunt de tipul cu talpă lată și reprezintă o variantă modificată de profil T, la care coroana șinei are o secțiune în formă de ciupercă. Aceste șine cu talpă lată sunt cunoscute sub denumirile UIC 54, respectiv UIC 60, sau S 49, respectiv S 54 sau altele similare și prezintă în secțiune un profil simetric în raport cu axa verticală y-y. Axa de simetrie y-y este perpendiculară pe axa x-x ce trece prin centrul de greutate al șinei cu talpă lată. Axa x-x ce trece prin centrul de greutate este situată la aproximativ 10 mm distanță sub punctul aflat la jumătatea înălțimii totale a profilului de șină.

Șinele cu talpă lată se laminează cu axa y-y în poziție orizontală. Acest mod de laminare a șinelor cu talpă lată, determinat de configurația profilului, are drept urmare, inevitabil, faptul că suprafața inferioară de rezemare a tălpii prezintă o formă ușor convexă pe direcția axei verticale y-y. In consecință, suprafața de rezemare a tălpii șinei prezintă, în zona axei verticale y-y, o supraînălțare de 0,2 până la 0,4 mm față de un plan ideal, orizontal, de referință. Eliminarea acestei supraînălțări prin rectificare fiind dificilă, nu este uzuală.

Datorită acestei supraînălțări, pe care o prezintă suprafața de rezemare a tălpii și care este determinată de tehnologia de laminare, șinele cu talpă lată, ce intră în alcătuirea căii, prezintă dezavantajul unei labilități mecanice în zona elementelor de prindere a șinei pe plăcile suport, respectiv pe plăcile intermediare sau plăcile cu nervuri utilizate, de exemplu, pe traversele de beton.

Această poziționare labilă a șinei devine deosebit de critică atunci când, de exemplu, la plăcile cu nervuri pe traverse de lemn, suprafața suport nu este plană, ci prezintă o deformare convexă, mai mult sau mai puțin pronunțată, dirijată în sens contrar convexității de pe suprafața de rezemare a tălpii de șină; în aceste condiții, cele două suprafețe curbate sunt opuse, iar contactul, practic, are loc în zona de creastă și se realizează în lungul unei linii. Cum, atât convexitatea de oe suprafața tălpii șinei, cât și cea corespunzătoare de pe suprafața de rezemare a plăcii suport, conduc la apariția unei supraînălțări, rezultă că nu se poate realiza o poziționare exactă și stabilă la fixarea tălpii șinei cu ajutorul unor elemente de prindere. In momentul strângerii elementelor de prindere, șina de cale ferată și axa sa verticală de simetrie y-y pot bascula către interior sau către exterior, ceea ce poate conduce la o micșorare sau o mărire a ecartamentului în linie curentă și în dreptul macazelor, această deplasare nedorită fiind determinată de mărimea supraînălțării.

Convexitățile ce se manifestă simultan în zona de prindere a șinei, pe suprafața de rezemare a tălpii șinei și pe placa suport, conduc suplimentar și la un alt dezavantaj datorat mișcărilor de basculare generate de poziția labilă a șinelor. Prin aceste mișcări de basculare muchiile tălpii șinei au tendința de a pătrunde rapid și adânc, îndeosebi în zona macazelor interioare și exterioare montate în curbe și deci intens solicitate, în suprafața interioară de rezemare a nervurilor exterioare aparținând plăcilor suport utilizate. Această situație conduce nu numai la o dimensiune necontrolată

RO 114816 Bl și deci periculoasă a ecartamentului căii ci, și la o deteriorare rapidă a plăcilor cu ner- 50 vuri și, în special, a plăcilor cu nervuri și scaun de glisare care, trebuie schimbate la perioade relativ scurte de la montare.

Un alt dezavantaj ce apare ca urmare a formei convexe a plăcilor de rezemare constă în aceea că, sub influența forței transmise de roată, există pericolul unei deplasări laterale a șinei, însoțită de rotirea aferentă a coroanei șinei, ceea ce conduce la 55 modificarea geometriei contactului dintre roată și șină. Se ajunge astfel, la înrăutățirea condițiilor de circulație a vehiculelor pe calea ferată, îndeosebi la valori ridicate ale vitezelor.

Problema tehnică, ce trebuie rezolvată prin invenție, constă în realizarea unui reazem pentru talpa șinei de cale ferată a cărui suprafață de rezemare să asigure o 60 poziționare stabilă a șinelor de cale ferată în raport cu macazele și celelalte elemente funcționale ce intră în alcătuirea căii, îndeosebi în zonele de prindere de traverse, precum și respectarea corespunzătoare a ecartamentului prin mijloace specifice.

Reazemul pentru șinele de cale ferată, ce intră în alcătuirea instalațiilor de linii, montat în zona de prindere a șinelor pe traverse sau pe alte elemente de menținere 65 a ecartamentului, constituit dintr-o placă suport, cum ar fi o placă cu nervuri, o placă cu scaun de glisare sau alt element similar sau o placă intermediară, care se pozează pe fața superioară a traverselor sau a altor elemente similare și se fixează prin tirfoane sau elemente similare, conform invenției, înlătură dezavantajele menționate prin aceea că, zona de rezemare a tălpii șinei de cale ferată pe o placă suport de tip 70 placă cu nervuri, respectiv placă cu scaun de glisare sau o placă intermediară asociată zonei de rezemare a plăcii suport prezintă două suprafețe de rezemare plane, dispuse de-a lungul a două benzi de rezemare, longitudinale în sensul axei longitudinale a șinei de cale ferată, asociate celor două margini longitudinale ale tălpii șinei, între cele două suprafețe de rezemare plane, fiind poziționată o fâșie mediană care prezintă 75 o suprafață superioară retrasă față de planul comun al celor două suprafețe de rezemare plane, fâșie mediană având o curbură concavă cu o săgeată maximă cuprinsă între 0,6 și 1 mm.

Rezultatele experimentărilor au pus în evidență faptul că, suprafețele de rezemare preconizate de invenție previn, cu un grad ridicat de siguranță, bascularea 80 și/sau deplasarea laterală pe orizontală a șinelor de cale ferată în zona elementelor de prindere a șinelor, iar aceasta se explică prin aceea că, suprafețele de rezemare ale tălpii șinei și ale plăcii suport, așezate una în fața celeilalte, sunt rezemate pe zone transversale relativ întinse în condiții de stabilitate, care le asigură conlucrarea.

Conform unei alte variante constructive a invenției, se prevede ca în zona dintre 85 cele două benzi de rezemare laterale, fâșia mediană să prezinte o curbură concavă care, aproximativ la mijlocul distanței dintre cele două benzi de rezemare laterale, să atingă o săgeată maximă. Curbura convexă a suprafeței de rezemare a tălpii șinei poate pătrunde fără dificultăți în zona de curbură concavă a fâșiei mediane, realizânduse astfel stabilitatea necesară la tendințele de deplasare laterală a segmentului de 90 rezemare a șinei de cale ferată.

S-a putut constata că sunt create condiții deosebit de favorabile atunci când lățimea fiecăreia din cele două benzi de rezemare plane ale plăcii suport sau a altor elemente cu o funcționalitate similară reprezintă 1:4, respectiv 1:6 din lățimea tălpii șinei și atunci când săgeata maximă a suprafeței superioare a fâșiei mediane repre- 95 zintă 1:166 până la 1:100 din lățimea respectivei fâșii mediane. Astfel, atunci când fâșia mediană prezintă o lățime de 100 mm, este indicat ca săgeata maximă a suprafeței superioare să se situeze între 0,6 și 1 mm. Cum, în practică, supraînălțarea

RO 114816 Bl convexă a suprafeței de rezemare a tălpii șinei, datorită condițiilor impuse de tehnologia de laminare, are valori cuprinse între 0,2 și 0,4 mm, rezultă că, în toate cazurile, blocarea tălpii șinei pe placa suport prin intermediul respectivelor elemente de prindere nu conduce, în zona de fixare, la modificări nedorite ale poziției șinei de cale ferată în raport cu placa suport și, din punct de vedere mecanic, rezemarea șinei pe cele două benzi poate fi considerată ca fiind stabilă.

Cum șinele de cale ferată se montează, de regulă, cu o anumită înclinare transversală, de exemplu 1:40, este evident că cele două benzi de rezemare preconizate a fi create pe placa suport, prin prezenta invenție, sunt situate într-un plan comun a cărui înclinare față de orizontală este egală cu această înclinare uzuală de 1:40 sau cu alte valori curent utilizate.

Pentru obținerea paralelismului, atât în sens longitudinal cât și în sens transversal, a suprafețelor de rezemare în raport cu suprafața în ansamblu, îndeosebi la plăcile turnate, se consideră indicată prelucrarea prin așchiere a celor două benzi de rezemare, cu respectarea unor toleranțe strânse.

Intr-o altă variantă, invenția preconizează prevederea unei plăci intermediare, dispuse în zona de rezemare a tălpii șinei și având rolul de placă suport, această placă intermediară prezentând, pe fața superioară, două benzi de rezemare plane, dispuse în dreptul zonelor longitudinale ale marginilor tălpii șinei, între care prezintă o suprafață curbă retrasă în raport cu planul comun al celor două benzi.

In timp ce prima variantă prevede, pentru fiecare prindere de șină, o placă suport specială, de exemplu, o placă cu nervuri sau o placă cu scaun de glisare, respectiv o placă intermediară ș.a.m.d., cea de a doua variantă urmărește utilizarea, în continuare, a plăcilor suport curent folosite în zona de prindere a șinei, cuplate însă cu o placă intermediară din material plastic sau alt material similar.

Deoarece plăcile suport folosite la fixarea șinelor, cum ar fi plăcile cu nervuri, plăcile cu scaun de glisare și altele similare sau plăcile intermediare din plastic, pot prezenta un contur determinat de tehnologia de fabricație (laminare, turnare sau injectare) și/sau de condițiile de fixare pe traverse sau alte sisteme adecvate de menținere a ecartamentului, care contur, în zona de rezemare a tălpii, intervine în asigurarea unei rezemări stabile a tălpii șinei, într-o altă variantă de rezolvare conform invenției, se prevede ca și fața inferioară a plăcilor intermediare să prezinte o suprafață retrasă, respectiv având o curbură concavă pe o direcție transversală față de talpa șinei. O astfel de placă intermediară asigură, în condiții optime, atât compensarea denivelărilor de pe suprafața de rezemare a tălpii șinei cât și a denivelărilor de pe placa suport, în zona de rezemare a tălpii șinei.

In înțelesul prezentei invenții, se consideră indicat ca, fața inferioară a plăcii intermediare, executate din plastic sau cauciuc, să prezinte o curbură concavă care să acopere, cel puțin aproximativ, întreaga lățime a plăcii intermediare.

Se dau, în continuare, trei exemple de realizare a invenției, în legătură și cu fig. 1...8, care reprezintă:

- fig. 1, secțiune transversală printr-o șină de cale ferată de tipul cu talpă lată, în sine cunoscută, tip UIC 60 respectiv UIC 54, obținută prin laminare în poziție orizontală:

-fig.2, vedere laterală, pe direcția axei longitudinale a șinei, a unei plăci suport, de tipul placă cu nervuri, conform invenției;

- fig.3, vedere laterală a unei plăci suport, de tipul placă cu scaun de glisare, conform invenției;

-fig.4, secțiune transversală, la scară mărită, printr-o placă cu scaun de

RO 114816 Bl glisare conform fig.3;

-fig,5, vedere laterală a unei plăci intermediare conform invenției;

-fig.6, secțiune după linia VI-VI, prin placa intermediară din fig.5;

- fig.7, vedere laterală a unei plăci intermediare, într-o altă variantă;

- fig.8, secțiune după linia VIII-VIII prin placa intermediară din fig.7.

In fig. 1, este reprezentată, în secțiune, o șină de cale ferată 1, în sine cunoscută, de tipul cu talpă lată, cum ar fi UIC 60 obținută prin laminare și care prezintă o talpă a șinei 2 și o coroană 3 legate printr-o inimă de șină 4.

Șina de cale ferată 1 din fig. 1, este un profil cu talpă lată, caracterizat prin aceea că talpa șinei 2 are o lățime suficient de mare pentru a avea o stabilitate bună, iar coroana 3 a șinei are o formă de ciupercă. Șina de cale ferată 1 are un profil simetric în raport cu o axă verticală y-y, axa orizontală x-x ce trece prin centrul său de greutate intersectând axa verticală y-y într-un punct a cărui distanță față de un plan de referință 5 al unei suprafețe de rezemare 6 a tălpii șinei 2 reprezintă circa 0,47 din înălțimea totală a profilului de șină de cale ferată. De exemplu, la o înălțime totală de 172 mm, pentru o șină cu talpă lată de tip UIC 60, axa orizontală x-x ce trece prin centrul său de greutate este situată la circa 81 mm. deasupra planului de referință 5 al suprafeței de rezemare 6 a tălpii șinei 2. Suprafața de rezemare 6 a tălpii șinei 2 este arcuită, prezentând o săgeată maximă 7.

Conform unui exemplu de realizare a invenției, în zonele de fixare, șina de cale ferată 1 conlucrează prin intermediul tălpii șinei 2, cu o placă suport 8, de tipul placă cu nervuri, reprezentată în fig.2, care se realizează, de regulă, prin laminare. Fiecare din plăcile suport 8 reazemă pe fața superioară a unei traverse (nefigurată) sau a unui alt element (nefigurat) prin care se asigură invariabilitatea ecartamentului liniei și de care este fixată rigid cu ajutorul unor tirfoane sau altor elemente de prindere similare (nefigurate).

Placa suport 8, respectiv placa cu nervuri din fig.2 prezintă două nervuri profilate 8 și 10, dispuse pe fața superioară a plăcii suport 8, la o distanță 11 una de cealaltă. Această distanță 11 este cu puțin mai mare decât lățimea tălpii șinei 2 din fig. 1. In felul acesta, cele două nervuri profilate 9 și 10 delimitează o zonă de rezemare 12 în care talpa șinei 2 reazemă pe placa suport 8, respectiv placa cu nervuri. Această zonă de rezemare 12 a tălpii șinei 2 se împarte, la rândul ei, în două benzi de rezemare 13 și 14 dispuse în lungul celor două nervuri profilate 9 și 10 și având niște suprafețe de rezemare 15 și 16 perfect plane și, într-o fâșie mediană 17 a cărei suprafață superioară 18 este retrasă față de planul comun al celor două suprafețe de rezemare 15 și 16.

In limitele fâșiei mediane 17, suprafața superioară 18 prezintă o curbură concavă astfel dimensionată încât, în zona centrală în raport cu cele două benzi de rezemare 13 și 14, să aibă o săgeată maximă 19 plasată aproximativ centric.

Lățimea fiecăreia din cele două benzi de rezemare 13 și 14, care prezintă cele două suprafețe de rezemare 15 și 16, este astfel determinată, încât să reprezinte, de preferință, circa 1:4 până la 1:6 din lățimea totală a zonei de rezemare 12 a tălpii șinei 2 și care, la rândul său, este dată de distanța 11 dintre cele două nervuri profilate 9 și 10. Este necesar să fie menționat faptul că, săgeata maximă 19 a suprafeței superioare 18 reprezintă, de exemplu, 1:166 până la 1:100 din lățimea fâșiei mediane 17.

Pentru o lățime a tălpii șinei 2 de 150 mm, rezultă că lățimea celor două benzi

150

155

160

165

170

175

180

185

190

RO 114816 Bl

195

200

205

210

215

220

225

230

235 de rezemare 13 și 14 respectiv a celor două suprafețe de rezemare 15 și 16 variază între 25 și 30 mm, ceea ce conduce, pentru fâșia mediană 17, la o lățime cuprinsă între circa 102 și, respectiv, 92 mm. In acest caz, săgeata maximă 19 a suprafeței superioare 18, măsurată în limitele fâșiei mediane 17, are o valoare de aproximativ 0,6 până la 1 mm.

Se poate constata, în fig. 2, că planul comun al celor două suprafețe de rezemare 15 și 16, dezvoltate sub formă de benzi pe fața superioară a plăcii suport 8, respectiv a plăcii cu nervuri, prezintă o anumită înclinare transversală în raport cu orizontala. De regulă, această înclinare transversală are valori de la 1:40 la 1:60 sau apropiate acestora, pentru a realiza astfel o înclinare corespunzătoare a suprafeței de rulare a șinei de cale ferată 1, în corelare cu forma conică a buzelor de bandaj a roților.

Atunci când șina de cale ferată 1 reazemă pe placa suport 8, respectiv placa cu nervuri, cu talpa șinei 2, între nervurile profilate 9 și 10, contactul se face numai prin cele două zone longitudinale de margine ale tălpii șinei 2, respectiv între suprafața de rezemare 6 a tălpii șinei 2 și cele două suprafețe de rezemare 15 și 16 ale plăcii suport 8, respectiv ale plăcii cu nervuri. Fâșia convexă a suprafeței de rezemare 6, cu săgeata maximă 7, vine în contact cu fâșia mediană 17 din zona de rezemare 12 a tălpii șinei 2 delimitată, în partea inferioară, de suprafața superioară 18 a cărei curbură prezintă o săgeată maximă 19. Cum s-a avut în vedere ca, săgeata maximă 19 a suprafeței superioare 18, având o curbură concavă, să depășească, chiar dacă numai cu puțin, săgeata maximă 7 a suprafeței de rezemare 6 de formă convexă, de pe talpa șinei 2, practic nu are loc nici un contact direct între suprafețe. Contactul între zona de rezemare 12 de pe placa suport 8 respectiv placa cu nervuri și suprafața de rezemare 6 de pe talpa șinei 2 are loc numai în lungul celor două fâșii longitudinale de margine, delimitate prin cele două benzi de rezemare 13 și 14. Ca urmare, se realizează o fixare sigură și extrem de stabilă la răsturnare a șinei de cale ferată 1 pe placa suport 8 respectiv placa cu nervuri, practic eliminându-se și orice posibilitate de deplasare laterală a șinei de cale ferată 1.

Nu numai plăcile suport 8, de tip plăci cu nervuri realizate prin laminare, forjare sau turnare, pot fi prevăzute cu o modificare a suprafeței de rezemare pentru șine de cale ferată 1, cu caracteristicile și avantajele enumerate mai sus. In fig.3 și 4, se prezintă niște plăci suport 20 prevăzute cu scaun de glisare, denumite mai departe plăci cu opritor 20, de tipul celor utilizate îndeosebi la macazele montate pe curbele interioare sau exterioare. Este ușor de remarcat faptul că, modificările aduse suprafeței de rezemare în cazul acestor plăci cu opritor 20 conduc la dispoziții generale și caracteristici funcționale similare cu cele ale plăcilor suport 8, de tip plăci cu nervuri, prezentate în fig.2.

Din examinarea fig.3, se poate ușor trage concluzia că plăcile cu opritor 20 au o lungime sensibil mai mare decât lungimea normală a plăcilor cu nervuri 8 din fig.2. Aceasta derivă din necesitatea prevederii unui scaun de glisare 21 integrat și a unei suprafețe de glisare (nefigurată) pentru acele mobile de macaz (nefigurate).

Lungimea mai mare a scaunului de glisare 21 integrat mai are drept urmare faptul că trebuie mărită corespunzător distanța între tirfoanele sau celelalte elemente de prindere folosite pentru fixarea de traverse sau alte elemente prin care să se asigure invariabilitatea ecartamentului. De aceea, se poate ca la pozarea pe traverse sau alte elemente similare a plăcilor cu opritor 20, suprafața inferioară 22 a acestora

240

RO 114816 Bl să prezinte o curbare pe direcția longitudinală, deformare care are, de regulă, o formă concavă, cu tendință de mărire a distanței față de partea superioară a traverselor sau altor elemente similare. Această tendință, ce se manifestă la plăcile cu opritor 20, poate influența în sens negativ efectele pozitive ale sistemului de rezemare a șinelor de cale ferată 1 din vecinătatea scaunului de glisare 21.

Atunci când plăcile suport 8 respectiv 20 se execută prin turnare, poate interveni necesitatea ca benzile de rezemare 13 și 14 să fie supuse unei prelucrări prin așchiere cu toleranțe strânse de grosime, în vederea obținerii unui paralelism strict, atât pe direcția transversală cât și pe cea longitudinală, a suprafețelor de rezemare 15 și 16.

rezemare stabilă și fără pericol de răsturnare a unei tălpi de șină 2, aparținând unei șine de cale ferată 1, pe o placă suport, de exemplu, o placă cu nervuri 8 sau o placă cu opritor 20, se poate obține și atunci când placa suport 8, respectiv 20. este de tip uzual, adică se poate realiza chiar fără modificarea suprafețelor de rezemare.

In acest sens, este suficient ca plăcilor suport, respectiv plăcilor cu nervuri 8 și plăcilor cu opritor 20, de tip uzual, să li se asocieze o placă intermediară 23 specială, așa cum apare aceasta în fig.5 și 6. Placa intermediară 23 poate fi executată din cauciuc, plastic sau orice alt material corespunzător. La cele două capete opuse, în sensul longitudinal al șinei de cale ferată 1, placa intermediară 23 este, întotdeauna, prevăzută cu câte un rebord inferior 24. Cele două reborduri inferioare 24 sunt dirijate astfel, încât pot îmbrăca cele două margini paralele ale plăcii suport 8, respectiv 20, fixându-le de aceasta. Rebordurile inferioare 24 au rolul de a asigura plăcii intermediare 23 o poziție fixă, fără posibilități de deplasare, pe fața superioară a plăcii suport 8, pe direcția axei longitudinale a șinei de cale ferată 1 ce urmează a fi montată. Poziția fixă și împiedicarea deplasărilor laterale ale plăcii intermediare 23, transversal direcției șinei de cale ferată 1, se asigură prin aceea că, marginile 25 ale acesteia sunt dispuse între nervurile 9 și 10.

Fața inferioară 26 a plăcii intermediare 23 este plană și asigură astfel un contact pe întreaga suprafață cu zona de rezemare 12 a tălpii șinei 2 pe o placă suport 8 sau pe fața superioară a unei traverse. Practic, fața superioară 27 a plăcii intermediare 23 are un contur care nu diferă de cel descris anterior în legătură cu zona de rezemare 12 a tălpii șinei 2 pe placa suport, respectiv placa cu nervuri 8 din fig.2. Apar astfel două benzi de rezemare 13 și 14, având suprafețele de rezemare 15, respectiv 16, plane, în timp ce fâșia mediană 17 prezintă o suprafață superioară 18 curbă concavă, cu o săgeată maximă 19.

Dacă placa intermediară 23 se montează în zona de rezemare a tălpii șinei 2 pe o placă suport normală, cum ar fi o placă cu nervuri normală (nefigurată), atunci șina de cale ferată 1 din fig. 1 poate fi poziționată în același mod și cu același grad de siguranță ca și în cazul unei plăci suport de tipul unei plăci cu nervuri 8, conform fig. 2.

In cazul plăcilor uzuale cu nervuri, executate prin laminare (nefigurate), există oricând posibilitatea ca, pozarea tălpii șinei 2 în zona de rezemare 12 să nu se realizeze în cele mai bune condiții datorită unor imperfecțiuni de planeitate, placa prezentând pe distanța 11 dintre cele două nervuri 9 și 10 un contur curb convex. In aceste condiții, contactul are loc între curbura convexă a suprafeței de rezemare 6 a tălpii șinei 2 și curbura, de asemenea convexă, a zonei de rezemare 12 a tălpii șinei 2 astfel, încât, datorită rezemării labile a tălpii șinei 2 pe placa suport, intervine o

245

250

255

260

265

270

275

280

285

RO 114816 Bl tendință accentuată de basculare a șinei de cale ferată 1 în momentul blocării ei în zona elementelor de prindere a șinei (nefigurate).

Aceste neajunsuri pot fi eliminate cu ajutorul unei alte plăci intermediare 28 de tipul prezentat în fig. 7 și 8. In principiu, placa intermediară 28, conform fig.7 și 8, are o alcătuire identică cu cea a plăcii intermediare 23, conform fig.5 și 6. Singura deosebire constă în aceea că, în locul unei fețe inferioare 26 de formă plană, ea prezintă o față inferioară 29 de formă concavă pe întreaga lățime a plăcii intermediare 28. Se pune, firește, condiția ca forma curbă a feței inferioare 29 a plăcii intermediare 28 să corespundă, cât mai exact posibil, curburii convexe a zonei de rezemare 12 în care se face rezemarea tălpii șinei 2 pe placa suport sau placa cu nervuri de tip uzual, obținute prin laminare, pentru a putea beneficia astfel de avantajele pe care le conferă alcătuirea specială a suprafeței superioare 18 a fâșiei mediane 17 a plăcii intermediare 28, la îmbinarea cu șina de cale ferată 1 conform fig. 1.

Claims

Revendicări

1. Reazem pentru șinele de cale ferată, ce intră în alcătuirea instalațiilor de linii, montat în zona de prindere a șinelor pe traverse sau pe alte elemente corespunzătoare de menținerea ecartamentului, constituit dintr-o placă suport, cum ar fi o placă cu nervuri sau o placă cu scaun de glisare sau alt element similar sau o placă intermediară, care se pozează pe fața superioară a traverselor sau altor elemente similare și se fixează prin tirfoane sau alte elemente similare, caracterizat prin aceea că, zona de rezemare (12), pentru talpa (2) a unei șine de cale ferată (1), pe o placă suport de tip placă cu nervuri (8), respectiv placă cu scaun de glisare (20) sau o placă intermediară (23, 28), asociată zonei de rezemare (12) a plăcii suport (8, 20), prezintă două suprafețe de rezemare (15, 16) plane, dispuse de-a lungul a două benzi de rezemare (13, 14), longitudinale în sensul axei longitudinale a șinei de cale ferată (1), asociate celor două margini longitudinale ale tălpii șinei (2), iar fâșia mediană (17), situată între aceste două suprafețe de rezemare (15, 16), prezintă o suprafață superioară (18) retrasă față de planul comun al celor două suprafețe de rezemare (15, 16), plane, suprafață superioară (18) având o curbură concavă cu o săgeată maximă (19).
2. Reazem pentru șinele de cale ferată, conform revendicării 1, caracterizat prin aceea că, fâșia de reazem (17) a zonei de rezemare (12) a tălpii șinei (2), situată între cele două benzi de rezemare (13, 14), are o suprafață superioară (18), care prezintă o curbură concavă având o săgeată maximă (19) aproximativ la mijlocul distanței dintre cele două benzi de rezemare (13, 14)
3. Reazem pentru șinele de cale ferată, conform revendicării 1, carecterizat prin aceea că, raportul între lățimea fiecăreia dintre cele două benzi de rezemare (13, 14), respectiv a celor două suprafețe de rezemare (15, 16) și lățimea totală a zonei de rezemare (12) a tălpii șinei (2) are o valoare cuprinsă între 1: 4 și 1 : 6.
4. Reazem pentru șinele de cale ferată, conform revendicării 1, caracterizat prin aceea că, raportul dintre săgeata maximă (19) a suprafeței superioare (18) și lățimea fâșiei mediane (17) are o valoare cuprinsă între 1 : 166 și 1 : 100.
5. Reazem pentru șinele de cale ferată, conform revendicării 1, caracterizat prin aceea că, săgeata maximă (19) a suprafeței superioare (18), măsurată în limitele fâșiei mediane (17), are o valoare cuprinsă între 0,6 și 1 mm.

RO 114816 Bl
6. Reazem pentru șinele de cale ferată, conform revendicării 1, caracterizat prin aceea că, planul comun al celor două suprafețe de rezemare (15, 16) ale benzilor de rezemare (13, 14), dispuse pe placa suport (8), este orizontal sau prezintă o înclinație uzuală.
7. Reazem pentru șinele de cale ferată, conform revendicării 1, caracterizat prin aceea că, suprafețele de rezemare (15, 16) ale benzilor de rezemare (13, 14) sunt prelucrate prin așchiere.
8. Reazem pentru șinele de cale ferată, caracterizat prin aceea că, placa intermediară (28) prezintă o față inferioară (29) de formă concavă, dispusă transversal tălpii șinei (2).
9. Reazem pentru șinele de cale ferată, caracterizat prin aceea că, suprafața inferioară (29) are o formă concavă pe întreaga lățime a plăcii intermediare (28).