|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
my rating |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
1406526614
| 9781406526615
| 1406526614
| 3.22
| 361
| 1876
| Apr 20, 2007
|
really liked it
|
Henry James este unul dintre scriitorii mei preferati datorita stilului sau desavarsit. Fraza "jamesiana", atat de detestata de unii este impecabila s
Henry James este unul dintre scriitorii mei preferati datorita stilului sau desavarsit. Fraza "jamesiana", atat de detestata de unii este impecabila si nu am mai intalnit pe nimeni sa invarta lasoul in jurul cuvintelor ca el. Iata si un exemplu chiar in prima pagina a cartii: [image] De asemenea este si un extraordinar analist al caracterelor umane, al moralei, etichetei, al societatii americane vs. cea europeana. Regasim de altfel aceasta tematica si in "Un episod international", la fel ca in majoritatea operelor sale. Obisnuiesc adesea sa glumesc cu faptul ca James se foloseste de katana lui Mishima pentru a face disectie pe caracterele umane. Fara indoiala, autorul detine un intreg muzeu de tipologii omenesti. Opera de fata este o 'nouvelle', James fiind chiar creatorul acestui gen in literatura americana. Asa cum am mentionat se abordeaza tematica cu care ne-am obisnuit in creatii precum: "The American", "The europeans", "The golden bowl" etc. Adica versatii europeni versus blajinii americani. Nuvela este alcatuita din doua parti: In prima parte urmarim calatoria a doi englezi in America: lordul Lambeth si varul sau Percy Beaumont. Cei doi vor ajunge in societatea de la Newport fiind oaspetii familei Westgate. Acolo lordul se va indragosti de candida sora a gazdei, Bessie. Insa cand lucrurile vor deveni destul de serioase intre cei doi lordul va fi chemat acasa de catre mama lui, ingrijorata fiind pentru el si rangul sau nobiliar. In cea de-a doua parte vom face calatoria in sens invers, din America in Anglia, alaturi de Bessie si sora ei si vom vedea daca cei doi indragostiti vor putea sa-si salveze relatia. Cele doua societati sunt puse in antiteza si analizate la sange de catre autor. Replicile dintre aristocrati si oamenii de rand sunt delicios redate, spirituale, taioase, aprige si vor incanta cititorul. In concluzie suntem in prezenta unei creatii mai accesibile a autorului, care poate fi agreabila si mai usor de citit, meritand a fi incercata si de cei care l-au ocolit pana acum. ...more |
Notes are private!
|
1
|
not set
|
Nov 20, 2025
|
Nov 18, 2025
|
Paperback
| |||||||||||||||
B0DM4JH73C
| 5.00
| 1
| 1959
| 1959
|
it was amazing
|
John Milton a fost o personalitate remarcanta a literaturii universale, facand parte din categoria poetilor savanti alaturi de Shakespeare. Reprezenta
John Milton a fost o personalitate remarcanta a literaturii universale, facand parte din categoria poetilor savanti alaturi de Shakespeare. Reprezentant al clasicismului el este celebru pentru viziunile sale politice, religioase si filosofice. Cea mai valoroasa creatie a sa este "Paradisul pierdut" (1667), opera epica in versuri ce a inspirat multi poeti romantici precum Keats, Shelley sau Wordsworth. A conceput de asemenea si 24 de sonete de o frumusete rara, pamflete, cat si o urmare pentru "Paradisul pierdut", care nu este la fel de reusita ca prima: "Paradisul regasit". Trebuie sa adaugam ca Milton a avut o pesonalitate puternica si revolutionara, a militat pentru democratie, republica, divort, libertatea cuvantului si pentru drepturile cetatenesti. Prezenta culegere contine o selectie destul de variata de poeme, dar si fragmente de proza. Voi analiza cateva in cele ce urmeaza: Cantecul diminetii de mai - oda: "Luceafarul de zi, din rasarit, Coboara-n pas cu Maiul inflorit, Care azvarle-acum, din verdea-i poala, Brandusa galbena, aglicea pala. Salut, Mai bland, care trezesti Avant si doruri tineresti, Paduri si cranguri invesmanti, Valcea si deal binecuvanti. Te-ntampinam c-un cantec timpuriu, Si iti dorim sa pleci cat mai tarziu." "Lycidas" - elegie pastorala scrisa in amintirea colegului sau de la Cambrige: Edward King, care murise in urma unui naufragiu. Milton nu se abtine, loveste si in clerul de preoti corupti: "Murit-a Lycidas, in floarea vietii, Si el nu-si are seaman printre noi. Cum sa nu-l cante, asadar, poetii? Era, el insusi, mester in poeme. Nu se cuvine-n dricul sau acvatic Sa lunece neplans, si-un vant salbatic Sa-l zvante, fara-o lacrima macar. " "Despre raposata lui sotie" - sonet dedicat Katherinei, cea de-a doua sotie a poetului, dupa moartea ei in 1658: "Si cum nadajduiesc a o vedea Din nou, in ceruri, slobod pe vecie. Purta strai alb, ca gandu-i de curat, Si-un val ii ascundea frumoasa fata, Dar niciodat` nu mi s-a aratat Un chip mai plin de-a dragostei dulceata. Cand, insa,-asupra mea s-a aplecat, M-am desteptat, si-am strans iar noaptea-n brata." "Paradisul pierdut" - prezenta culegere contine numai fragmente din aceasta epopee moderna. Milton mereu a avut ca scop suprem scrierea unei opere nemuritoare "prin munca si studiu intens (pe care le socot temeiul vietii mele) precum si datorita puternicii inclinatii a firii mele, sa dau, poate, odata si odata, o opera scrisa in asa fel incat oamenii viitorului sa n-o lase sa moara." Creatia este despre decaderea umana, in speta ispitirea lui Adam. Desi are caracter religios si politic are si multe trimiteri la mitologie. Criticii au observat ca "ceea ce este mai frumos in acest paradis este infernul." "Nu-i place-Atotputernicului locul, Si n-o sa ne alunge, iar eu cred Ca face sa domnesti si-n iad: mai bine Stapan in iad, decat slugoi in rai..." ............................................................. "Dar tu vii cu mine: te voi duce Acolo unde nu-ti sta nici o umbra In cale, ca sa-ti fure-mbratisarea. Acolo-l vei gasi pe cel, a carui Icoana esti, si il vei bucura; De el nedespartita, ii vei da Urmasi asemeni tie, si vei fi Numita Muma spitei omenesti." ..................................................... "El, incantat de frumusetea ei Si de supusa-i gratie, surase, Cu o iubire-aleasa, tot astfel Cum ii surade Jupiter Iunonei, Cand umple norii ce revarsa ploaia Pe florile de mai, si-i coplesi Materna gura cu saruturi pure." .......................................................... "Cand Cunostinta ar putea sa faca Din ei egalii zeilor: tinzand Sa fie astfel, vor gusta din rod, Si vor muri, asa va fi, desigur." "Samson Agonistes" - tragedie cu caracter biografic fiind drama revolutiei infrante in frunte cu Cromwell, in fata partizanilor monarhiei. "Milton e foarte mare" spunea Goethe dupa ce a citit-o, iar Handel a transpus-o intr-un oratoriu in trei acte. Prezinta povestea lui Samson si a ispititoarei Dalila care il seduce pentru a afla taina puterii sale neobisnuite. "[..] El sa fie luptatorul Ce se batea cu oastea lor trufasa, El insusi cat o oaste, iar acum Prea slab ca sa se apere de spada Unui fricos, ce-ar vrea de el sa fuga?! Cum sa mai crezi in forta omeneasca? Desertaciune-i omul, si-amagire!" Culegerea mai contine si o serie de fragmente din lucrari si pamflete de maxima importanta, cu caracter politic, pe care Milton le-a scris aparandu-si ideile, cauza sau pentru a ironiza unele atacuri ce veneau inspre el: "Aeropagitica", "Eikonoklastes", "Cea de-a doua aparare a poporului englez" etc. ...more |
Notes are private!
|
1
|
not set
|
Nov 13, 2025
|
Nov 11, 2025
|
Paperback
| |||||||||||||||||
9737786521
| 9737786521
| 3.68
| 1,164
| 1893
| 2005
|
it was amazing
|
Ambrose Brice este un cunoscut scriitor american de proza fantastica si horror. A fost un mare iubitor de mistere si este protagonistul unei intamplar
Ambrose Brice este un cunoscut scriitor american de proza fantastica si horror. A fost un mare iubitor de mistere si este protagonistul unei intamplari enigmatice care nu a fost deslusita nici pana astazi: propria sa disparitie din 1913. Este un mare maestru al tainelor, viselor, inexplicabilului, straniului si al angoaselor de tot felul. "Can such things be" este o antologie de povestiri dintre care voi analiza cateva in cele ce urmeaza: "Moartea lui Halpin Frayser" - aceasta opera are o premisa foarte interesanta si intriganta: un barbat care locuieste singur in St. Helene se trezeste pur si simplu intr-o noapte de vara intr-o padure. Apoi, fara sa stie de ce rosteste numele unei femei: Catherine Larue. Nu stie nici cum a ajuns in padure nici ce semnificatie ar putea sa aiba acest nume. Tematica onirica ce apare atat de des in creatiile autorului se regaseste si aici, insa taramul din visul descris nu este unul idilic ci tinde spre cosmar. Este infiorator si populat de creaturi blestemate si viziuni infricosatoare. Povestirea este destul de dark si cu un aer lugubru. "Secretul din Trecatoarea Macarger" - aceasta povestire infatiseaza un tinut misterios ce adaposteste o cabanuta din lemn unde isi gaseste refugiu peste noapte un vanator. Acolo acesta va avea o experienta inspaimantatoare la care nu se va astepta. Asa cum ne asteptam, planul oniric joaca si aici un rol important. "Noapte de vara" - aceasta creatie incepe intr-un mod inedit: "Pentru Henry Armstrong faptul ca era ingropat nu reprezenta o dovada ca a murit: niciodata nu se lasa convins cu usurinta." Povestea prezinta teribila patanie prin care trece un hot de cadavre atunci cand sapa chiar la mormantul lui Henry. Am gasit-o foarte interesanta si palpitanta. "Drum sub clar de luna" - aceasta povestire mi-a adus aminte de una pe care am citit-o recent: "Intr-un lastaris" de Ryunosuke Akutagawa. Si aici avem la sfarsit varianta victimei pe care o aflam prin intermediul unui medium. O poveste a geloziei prostesti si a unei femei-fantoma extrem de nefericite. "Halucinatiile lui Stanley Fleming" - infatiseaza o scurta intamplare prin care trece protagonistul din titlu. Acesta avusese un mare rival care murise in conditii suspecte si misterioase, de care probabil ca el nu fusese strain. La scurt timp insa, in fiecare noapte, Stanley incepu sa fie vizitat de fantoma cainelui rivalului sau, care doreste sa-si razbune stapanul. Desi deznodamantul se anunta previzibil va fi totusi inspaimantator. "Dincolo de zid" - este o foarte duioasa si trista poveste de dragoste care dainuieste dincolo de moarte. Loialitatea unei femei-fantoma fata de barbatul iubit transcende zidurile ce pazesc si inconjoara lumea celor vii. In concluzie, suntem in prezenta unei colectii foarte interesante de povestiri ce au o tematica infricosatoare si care a fost scrisa cu multa imaginatie si pasiune. Este perfecta pentru iubitorii de fantasy si horror. Cu atat mai mult in aceasta perioada, cand suntem predispusi sa ne lasam cuceriti de povestile cu fenomene stranii, bizare, inexplicabile. ...more |
Notes are private!
|
1
|
not set
|
Nov 04, 2025
|
Oct 27, 2025
| |||||||||||||||||
B0DTW19GD2
| 4.19
| 80,403
| Aug 23, 1857
| unknown
|
it was amazing
|
Charles Baudelaire a fost un adevarat fenomen literar dar si o personalitate nonformista a vremurilor sale. I s-a intentat chiar si un proces in care
Charles Baudelaire a fost un adevarat fenomen literar dar si o personalitate nonformista a vremurilor sale. I s-a intentat chiar si un proces in care a fost acuzat ca aduce vatamari moralei publice cu creatiile sale. Poetul "florilor maladive" sau al "poemelor in proza" este cunoscut cel mai mult pentru genialele sale creatii: "Les Fleurs du mal", "Les epaves" sau "Spleen de Paris". De asemenea trebuie sa mentionam activitatea sa ca si critic literar si de arta de unde au rezultat o serie de eseuri si articole. El este totodata primul care l-a tradus pe Edgar Allan Poe. Creatiile sale au influentat de-a lungul timpurilor poeti precum Verlaine, Rimbaud, Mallarme, Arghezi etc. "Les Fleurs du mal" a aparut pentru prima data in 1857 iar autorul spunea despre aceasta creatie: "In aceasta carte atroce mi-am pus toata inima, toata duiosia, intreaga mea religie, intreaga mea ura." Volumul debuteaza cu o Prefata in care autorul evidentiaza slabiciunile si viciile umane, oglindind din plin partea "urata', negativa a omului. Apoi urmeaza cele 8 sectiuni in care sunt impartite poemele: "Spleen si ideal" contine in total 85 de poezii, iar in cele ce urmeaza voi atasa cateva fragmente din cele care mi-au placut: "Albatrosul" - despre conditia artistului. "Poetul e asemeni cu printul vastei zari Ce-si rade de sageata si prin furtuni alearga; Jos pe pamant si printre batjocuri si ocari Aripile-i imense l-impiedica sa mearga." "Oda frumusetii" - despre cruzimea si binecuvantarea frumusetii. Ce ar fi lumea si viata fara ea? "Ca vii din iad sau luneci din cer, ce-mi pasa mie, O, Frumusete! monstru naiv si fioros! Cand ochii tai, surasul, piciorul tau ma-mbie Spre-un infinit de-a pururi drag si misterios? Sirena rea sau inger, draceasca sau divina, Ce-mi pasa cand tu - zana cu ochi de catifea, Mireasma, ritm, lucire, o! singura-mi regina! - Faci lumea nu prea sluta si clipa nu prea grea?" (Eu te slavesc...) - despre cruzimea iubitei ce este distanta si frumoasa ca o stea, de neatins. "Si cand, ca o podoaba a noptilor, imi pari ca-ndepartezi ironic adancile zenituri De bratele-mi intinse spre-albastre nesfarsituri. Vreau sa m-agat de tine, spre cer navala dand, Cum viermii de-un cadavru se-agata misunand, Ca-mi esti prea scumpa, cruda jivina nemiloasa, Chiar si-n raceala-n care imi pari si mai frumoasa!" "Mortul vesel" "Urasc si testamente si lespezi de mormant. Decat sa cer multimii tristetea si regretul, Cu mult mai bine corbii ii voi pofti, pe rand, Sa-mi curete de carnuri, flamanzi, intreg scheletul." "Imagini Pariziene" - aceasta sectiune cuprinde 18 poeme: "Peisaj" "Placut e cand prin ceata vezi cum se-aprinde-albastra O stea-n azur si lampa de veghe la fereastra, Cum valuri de carbune in aer prind sa zboare Si cum revarsa luna vrajita ei paloare. Vedea-voi veri si toamne cum se perinda pana Cand iarna monotoniei ninsori e iar stapana. Si-atunci lasand s-atarne obloane si perdele, Am sa cladesc in noapte feerice castele; Si-am sa visez departe un orizont albastru Si ape tasnitoare plangand in alabastru Si sarutari si pasari cantand in zorii zilei Si toata bucuria naiva a Idilei." "Vinul" - aceasta sectiune cuprinde 5 poeme "Florile raului" - aici putem gasi 9 poezii: "Alegorie" "De iad si Purgatoriu n-a auzit, nu stie, Si cand va bate ceasul sa intre-n vesnicie, Ea va privi in fata al Mortii ranjet slut Fara tristeti si ura, precum un nou-nascut." "Razvratire" - contine 3 poeme "Moartea" - aceasta sectiune cuprinde 6 poeme: "Moartea amantilor" "Vom avea divanuri molcom parfumate Si profunde paturi largi ca un mormant Iar pe etajere vor fi flori ciudate Pentru noi crescute sub un cer mai sfant. Inimile noastre, facle minunate, Pan-la fund vor arde cu suprem avant Si-n oglinda mintii noastre-ngemanate Focul pan-la capat va trai resfrant." "Poeme osandite" - este sectiunea care cuprinde cele 6 poezii care au fost scoase din volum in urma procesului prin care autorul a fost acuzat de lesbianism si vampirism: "Femei blestemate" "Sarutarile mele sunt fluturi mici, de seara, Ce-si oglindesc in lacuri senine zborul lor; Iubitul, el, sarutul si-nfige ca o gheara De plug, sapandu-si urma adanc, rascolitor ............................................................................ Intoarce-ti inspre mine privirile-nstelate! Balsam divin, cu-n zambet de m-ai impartasi, Ti-as dezveli ascunse placeri, intunecate, Si intr-un vis ce n-are sfarsit te-as adormi." "Poeme adaugate" - este ultima categorie ce cuprinde 20 de poezii: "Apusul soarelui romantic" "Zadarnic vrem sa prindem pe zeul care pleaca; Deasupra noastra noaptea imperiul si-l apleaca, Plin de fiori, trist, umed, cu ochii lui sticlosi; Pluteste-n intuneric duhoare de morminte, Cand trec pe langa mlastini, cu teama, inainte, Calcand pe melci de gheata si pe broscoi raiosi." O carte ce trebuie neaparat citita si, desigur, recitita de cate ori simtim nevoia. Mereu am zis ca cel mai frumos lucru la aceste poeme sunt "urateniile" despre care ne vorbesc: viciile umane, dorintele, slabiciunile, durerile sufletesti si trupesti, imbatranirea chipului frumos al femeilor etc. Florile raului nu sunt nici uscate, nici monocrome, nici lipsite de parfum. Trebuiesc lasate sa germineze in sufletele oamenilor. ...more |
Notes are private!
|
1
|
not set
|
Oct 23, 2025
|
Oct 17, 2025
|
Unknown Binding
| |||||||||||||||||
9734715739
| 9789734715732
| 9734715739
| 4.07
| 3,859
| Dec 25, 1981
| 2012
|
really liked it
|
Sylvia Plath a fost o poeta si scriitoare de origine americana. Ea a ramas cunoscuta atat pentru romanul "Clopotul de sticla" cat si pentru poemele sa
Sylvia Plath a fost o poeta si scriitoare de origine americana. Ea a ramas cunoscuta atat pentru romanul "Clopotul de sticla" cat si pentru poemele sale de tip confesional adunate in volume ca "Ariel" sau "Colosul si alte poezii". In 1982 a primit premiul Pulitzer postum, dupa ce s-a sinucis. Exemplarul meu (editura Paralela 45 din 2012) este unul bilingv - pe o parte a paginii avem poemul in engleza si pe cealalta avem traducerea in romana. Zilele acestea ploioase si friguroase am stat langa fereastra privind la ramasitele palide ale soarelui si la ruginiul frunzelor in timp ce lecturam aceasta colectie de poezii. Le-am gasit complexe, sensibile, cu un aer intunecat, claustrofobic, morbid. Temele recurente sunt: cimitirul, sangele, oasele, suicidul, tatal, mama, florile de mac, boala, moartea, morga, pasarile si conditia de sotie / femeie. In cele ce urmeaza atasez cateva fragmente din poemele care mi-au placut sau mi-au atras atentia cel mai mult: Pursuit "His voice waylays me, spells a trance, The gutted forest falls to ash; Appalled by secret want, I rush From such assault to radiance. Entering the tower of my fears, I shut the doors on that dark guilt, I bolt the door, each door I bolt. Blood quickens, going in my ears: The panther`s tread is on the stairs, Coming up and up the stairs." November graveyard "Flower forget-me-nots between the stones Paving this grave ground. Here`s honest rot To unpick the heart, pare bone Free of the fictive vein. When one stark skeleton Bulks real, all saints` tongues fall quiet: Flies watch no resurrections in the sun." Ouija "He hymns the rotten queen with saffron hair Who has saltier aphrodisiacs Than virgins` tears. That bawdy queen of death, Her wormy couriers are at his bones. Still he hymns juice of her, hot nectarine. I see him, horny-skinned and tough, construe What flinty pebbles and plough blade upturns As ponderable tokens of her love. He, godly, doddering, spells No succinct Gabriel from the letters here But floridly, his amorous nostalgias." Owl "What moved the pale, raptorial owl Then, to squall above the level Of streetlights and wires, its wall to wall Wingspread in control Of the ferrying currents, belly Dense-feathered, fearfully soft to Look upon? Rats` teeth gut the city Shaken by owl cry." The moon and the yew tree "How I would like to believe in tenderness - The face of the effigy, gentled by candles, Bending, on me in particular, its mild eyes. I have fallen a long way. Clouds are flowering Blue and mystical over the face of the stars Inside the church, the saints will all be blue, Floating on their delicate feet over the cold pews, Their hands and faces stiff with holiness. The moon sees nothing of this. She is bald and wild, And the message of the yew tree is blackness -" Three women "This is a disease I carry home, this is a death. Again, this is a death. Is in the air, The particles of destruction I suck up? Am I a pulse That wanes and wanes, facing the cold angel? Is this my lover then? This death, this death? As a child I loved a lichen-bitten name, Is this one sin then, this old dead love of death? ................. I did not look. But still the face was there, The face of the unborn one that loved its perfections, The face of the dead one that could only be perfect" .................. I am accused. I dream of massacres. I am a garden of black and red agonies. I drink them, Hating myself, hating and fearing. And now the world conceives Its end and runs toward it, arms held out in love. It is a love of death that sickens everything. A dead sun stains the newsprint. It is red. I lose life after life. The dark earth drinks them." ...more |
Notes are private!
|
1
|
not set
|
Oct 09, 2025
|
Oct 04, 2025
|
Paperback
| |||||||||||||||
9732501189
| 9732501189
| 4.05
| 5,051
| 1866
| Mar 1989
|
it was amazing
|
"A privi marea, din anumite locuri, la anumite ore, e o adevarata otrava. Ca atunci cand uneori privesti o femeie." De cand am citit cartile lui Joseph "A privi marea, din anumite locuri, la anumite ore, e o adevarata otrava. Ca atunci cand uneori privesti o femeie." De cand am citit cartile lui Joseph Conrad m-am indragostit iremediabil de romanele cu tematica maritima ce prezinta incercarile marii si vietii de marinar dar ne vorbeste si despre singuratate, intunecimea sufletului, fatalitate, iubire si dreptate absoluta. Asadar nu am putut sa ratez nici opera de fata. Victor Hugo a fost un scriitor romantic, poet, dramaturg dar si om politic francez. Este celebru pentru creatii ca "Notre Dame de Paris"si "Mizerabilli". Munca sa a fost influentata de scriitorul Francois-Rene de Chateaubriand. "Les travailleurs de la mer" a aparut in 1866 si are ca tematica principala lupta si legatura speciala dintre om si mare. Aceasta e furioasa, nemiloasa, loveste, macina tarmurile si corabiile neincetat. Insa oamenii, in speta cei ce locuiesc in Guernesey, carora autorul le-a dedicat aceasta opera, stiu sa traiasca in simbioza cu ea: "Marea cladeste si darama; iar omul ajuta marii, nu insa pentru a construi, ci pentru a distruge." Cartea debuteaza cu un pasaj vast despre acest tinut numit Arhipelagul Manecii, care e ticsit de enumeratii, epitete si descrieri bogate. Este de o frumusete salbatica si periculoasa, mereu schimbatoare, ca un caleidoscop. Unul dintre locuitorii acestui taram este personajul nostru principal, ce poarta in suflet marea: marinarul Gilliatt. Acesta este un tanar singuratic, sfios, ce locuieste intr-o casa ce se credea a fi bantuita de stafii pe vremuri. Deoarece are si cateva carti pe care obisnuieste sa le citeasca si pentru ca are un aer visator si intelept, vecinii lui superstitiosi cred ca Gilliatt e un fel de vrajitor ce face farmece. Astfel ca il pizmuiesc si il evita, in ciuda faptului ca ii ajuta cu ce poate si e mereu cumsecade cu ei. De asemenea este si un bun mester dar si un excelent marinar ce a invatat sa supuna marea precum nimeni altul. Si desigur, un asemenea flacau special trebuie sa se indragosteasca de o fata pe masura: frumoasa Deruchette. Ea era un "izvor de lumina in mijlocul lucrurilor intunecate." Daca vor fi impreuna, ramane sa aflati citind remarcabila opera a lui Hugo. Cartea vorbeste despre o mare inovatie a vremii aceleia, o adevarata inventie care a schimbat navigatia si comertul pe apa: vasul cu aburi al lui Watt. Acesta venea sa-l inlocuiasca pe cel cu vele. A fost desigur intampinat cu indignare, cu revolta, numit vasul necuratului, dar a avut numai beneficii si a revolutionat viata marinarilor fiind mai rapid si mai versatil. In ceea ce priveste povestea de dragoste, aceasta are un aer de basm: eroul trebuie sa treaca o proba vitala si sa-si dovedeasca curajul pe mare pentru a primi mana frumoasei printese. Mie, care inca mai cred in basme, acest aspect mi-a placut. Cartea lui Hugo insa nu este un basm deoarece in timp ce Gilliatt se lupta cu marea, furtuna si in loc de balaur cu ditamai caracatita, fata se indragosteste de preotul satului. Trebuie sa recunosc ca initial opera m-a distrat teribil iar spre sfarsit m-a intristat, fiind plina de umor, cinism si niste descrieri care pur si simplu iti taie respiratia. Poate parea de necrezut pentru secolul nostru ca un clasic te poate distra insa va recomand s-o incercati. ...more |
Notes are private!
|
1
|
not set
|
Oct 02, 2025
|
Sep 26, 2025
|
Hardcover
| ||||||||||||||||
9735018993
| 9789735018993
| 9735018993
| 3.68
| 3,876
| 1977
| 2007
|
liked it
|
Autorul a fost un romancier, eseist, aviator, diplomat, regizor si scenarist francez. Este singurul scriitor ce a primit de doua ori premiul Goncourt.
Autorul a fost un romancier, eseist, aviator, diplomat, regizor si scenarist francez. Este singurul scriitor ce a primit de doua ori premiul Goncourt. El a debutat in 1945 cu "Education Europeenne". Alte opere ale sale sunt: "Tulipe", "Les racines du ciel", "La vie devant soi", "Pseudo" etc. In 1980, la un an dupa sinuciderea fostei sotii, Romain Gary s-a impuscat. "Clair de femme" a aparut in 1977 si a fost ecranizat cu Romy Schneider si Yves Montand in rolurile principale. In ceea ce priveste actiunea, naratorul nostru Michel, intr-o zi ploioasa, intalneste o femeie - pe Lydia. Acesta pur si simplu se ciocneste de ea cand coborase din taxi imprastiindu-i cumparaturile pe jos. Ambii sunt trecuti de prima tinerete, caliti prin suferinte si deceptii. Cei doi si-au facut confesiuni, apoi "au alunecat brusc intr-o intimitate din care nu si-au mai revenit" - cum spunea Fitzgerald in cartea sa de debut. Este o carte foarte sic, foarte frantuzeasca si sofisticata. Cand o deschizi iti vin in minte un parfum misterios, o esarfa pariziana plimbata in vant sau o bomboana cu lichior. Nici nu-ti dai seama cand incepi sa te indragostesti de ea. Povestea e cumpatata - vine in doze mici si concentrate, finisate ca intr-o farfurie de fine cuisine. Ea analizeaza cuplurile si relatiile sentimentale din punct de vedere atat al femeii cat si al barbatului. Ni se explica faptul ca in dragoste exista doua tipuri de oameni: Cei care iubesc o singura data in viata, fatal si care daca esueaza nu mai vor sa incerce niciodata cu alta persoana. Si a doua categorie, cei care intorc si celalalt obraz si incearca cu speranta, cu avant, cu inima ferfenita dar deschisa. Avem asadar o carte reusita, putin cam minimalista pentru gusturile mele insa din care am ales cateva citate ce mi s-au parut interesante: "Adevarul era ca viata se lepadase si de unul, si de celalalt, iar asta este intotdeauna ceea ce numim o intalnire." "Am cunoscut atatea femei la viata mea, incat am fost intotdeauna singur, ca sa zic asa. Prea multe inseamna nici una." "... dar ne unea vremea unei revolte, a unei lupte scurte, a unui refuz al nefericirii. Un refuz al lui "faca-se voia Ta." "... iubisem prea mult ca sa mai fiu in stare sa traiesc doar cu mine insumi. Era o imposibilitate absoluta, organica: tot ce facea din mine un barbat era la o femeie." ...more |
Notes are private!
|
1
|
not set
|
Sep 25, 2025
|
Sep 23, 2025
|
Paperback
| |||||||||||||||
B0DLT8ZJSS
| unknown
| 3.69
| 154,968
| 1774
| 2005
|
really liked it
|
De cand am avut ocazia sa vad opera "Werther" de J. Massenet, mi-am dorit mult sa citesc si romanul. "Die Leiden des jungen Werthers" a aparut in 1775 De cand am avut ocazia sa vad opera "Werther" de J. Massenet, mi-am dorit mult sa citesc si romanul. "Die Leiden des jungen Werthers" a aparut in 1775 si Goethe a scris-o cand abia implinise 25 de ani. Cartea a fost foarte bine primita si a declansat asa numita "febra wertheriana". Romanul face parte din curentul literar "Sturm und Drang", situandu-l pe Goethe in fruntea acestuia. Doua fapte reale l-au inspirat pe autor in crearea acestei opere: doua episoade de amor neimplinite. Prima a fost iubirea lui Goethe pentru Charlotte Buff, care era logodita, urmata de cea pentru Maximiliane von Laroche, si ea fiind logodita. Toate aceste lucruri le putem afla din excelenta prefata a cartii scrisa de Alexandra Barna. In ceea ce priveste actiunea, protagonistul nostru este tanarul Werther, care o va cunoaste la o petrecere pe frumoasa Charlotte de care se va indragosti. Cu logodnicul ei, Albert va lega o prietenie stransa. El este in cautarea iubirii absolute iar finalul tragic incununeaza acest aspect. Cartea este alcatuita in mare parte din scrisorile pe care personajul principal i le scrie unui prieten, Wilhelm. Din ele putem sa observam in primul rand delicatetea, sensibilitatea, frumusetea curata si gratioasa a sufletului sau, dar si eruditia sa. Este un tanar cultivat, deschis la minte, orientat spre arta si estetica. De asemenea, natura este in stransa legatura cu omul, oglindindu-i starea sufleteasca, gandurile, sentimentele: "[...] singuratatea e pentru sufletul meu un balsam delicios in tinutul acesta paradisiac, si anotimpul tineretii incalzeste din belsug inima mea, adesea infiorata de frig." Drept urmare avem parte de cateva descrieri foarte frumoase, gingase si suave care trebuie savurate din plin. Werther este omul extremelor, atunci cand e fericit e extrem de fericit, iar atunci cand e nenorocit e de-a dreptul daramat. Aceasta dualitate a sa este relevata cel mai bine prin autocaracterizarea de la pagina 26: " [...] mai trebuie sa-ti spun asta tie, care de-atatea ori ai indurat spectacolul trecerii mele de la mahnire la desfatare si de la dulce melancolie la patima nimicitoare?" El traieste totul intens avand acel foc mistuitor care consuma, arde, chinuie. De asemenea, pretuieste libertatea: "[...] putina libertate care le mai ramane ii inspaimanta atat de tare, incat [oamenii] fac tot ce le sta in putinta ca sa scape de dansa. O, destin al omului!" Werther este si un visator: "Ca viata omului este numai un vis, asta au crezut multi, si gandul acesta a inceput sa-mi dea tarcoale si mie" dar se simte si neinteles: "Si totusi, soarta unui om de felul meu este sa fie neinteles!" Iubita sa, Lotte este idealizata, venerata ca o sfanta, fiind frumoasa, inteligenta, desavarsita. "Tot trupul sau e o armonie ", ni se zice la un moment dat si putem observa ca romanul nu este doar unul de dragoste sau social ci este si despre eros, Werther fiind atras de Lotte si trupeste. In roman ni se mai vorbeste si despre arta, pictura, natura, conditia artistului si a omului. Acesta e zugravit ca un monstru care se distruge pe el insusi si pe altii - homo homini monstrum. La paginile 77-79 se dezvolta subiectul mortii si sinuciderii mai apoi este creionata foarte frumos ideea reincarnarii si a sufletelor pereche: "Vom dainui mereu, urma ea cu glasul celui mai adanc sentiment, dar oare, Werther, ne vom mai intalni? Ne vom mai recunoaste?" Suntem in prezenta unei carti exceptional de frumoase, profunde si aparte. Nu e de aici, din cotidianul nostru, vine dintr-o alta lume. Recomand pe aceasta cale si opera lui Massenet, e sublima. ...more |
Notes are private!
|
1
|
not set
|
Sep 23, 2025
|
Sep 21, 2025
|
Hardcover
| ||||||||||||||||
0345803922
| 9780345803924
| 0345803922
| 4.10
| 930,584
| 1878
| Oct 16, 2012
|
it was amazing
|
Am citit prima data cartea in liceu si adolescenta fiind am putut intelege unele sentimente si emotii pe care opera le invoca. Insa nu am putut sa pri
Am citit prima data cartea in liceu si adolescenta fiind am putut intelege unele sentimente si emotii pe care opera le invoca. Insa nu am putut sa pricep si nuantele lor. Acum, cu un plus de maturitate am incecat sa ma concentrez mai mult pe acestea. Cea mai frumoasa si intriganta figura a cartii este, desigur, Anna. Vinovatia ei este ca o scara si ea paseste treapta cu treapta pe ea, curajoasa. Cu cat urca mai mult pe aceasta scara, cu atat coboara mai mult in ochii oamenilor si ai cititorilor, care o judeca. Este o ascensiune si o decadere, simultan. Insa mereu curajoasa Anna isi asterne in fata cititorului povestea intinzandu-i inima ei, una pulsanda si sangeranda si spunandu-i: "Ia-o tu, poate ai tu vreo solutie la drama mea." Si atunci incepem sa ne framantam ca printul Oblonski, cand sotia dorea sa-l paraseaca: "Dar ce-i de facut? Ce-i de facut?" si ne dam seama ca nimeni nu are un final mai bun pentru Anna Karenina. Si toate pietrele aruncate inspre ea, toata zgura se gaseste acolo, printre sinele de tren. Si Anna paseste pe ele inainte sa moara, superioara. Pe gura, judecata, parerea si condamnarea lumii. M-am gandit ca ar fi de prisos sa fac o recenzie clasica, insa de-a lungul lecturii mi-am notat cateva observatii pe care le inserez in cele ce urmeaza: La pagina 16 aflam ca printului Oblonski ii placea sa spuna: "Daca vrei sa te falesti cu strabunii, nu trebuie sa te opresti la Riurik, renegandu-l pe primul stramos... maimuta." Cu fraza aceasta ii punea la punct oamenii ingamfati. La pagina 35, alter-egoul autorului, Levin il intreaba pe profesorul filosof care discuta cu fratele sau: "Prin urmare, daca simturile mele pier, daca-mi moare trupul nu mai poate fi vorba despre nici o existenta?" I se raspunde: "N-avem inca dreptul sa rezolvam aceasta problema." Serghei, fratele lui Levin spune la un moment dat: "... trasatura noastra [a rusilor] de caracter cea mai frumoasa: capacitatea de a ne vedea defectele." Aceasta propozitie m-a facut sa zambesc. De la Dolly putem sa invatam ceva important: "Altfel n-ar mai fi iertare. Daca ierti, iarta totul." Nu poti ierta pastrand ranchiuna, daca o faci va trebui sa fie totala. Cand Kitty o zareste pe Anna in rochia ei neagra observa ca: "Aceasta frumusete ispititoare avea ceva amenintator si crud." Frumusetea mereu e asa, atat pentru cel care o are cat si pentru ceilalti. In gara, cand Anna il intreaba pe Vronski de ce a plecat dupa ea acesta ii raspunde: "Am plecat ca sa fiu acolo unde esti dumneata. Nu pot altfel." O prima si frumoasa declaratie de dragoste. Acel "nu pot altfel" echivaleaza cu "te iubesc". Tot in gara, cand Karenin o asteapta pe Anna, ii spune "grijuliu si duios", cu "tonul ironic pe care-l intrebuinta totdeauna cand vorbea cu dansa, vrand sa-i zeflemiseasca parca pe aceia care s-ar fi exprimat intr-adevar asa." Daca esti papagal, ca barbat, femeile te percep ca atare. Vronski devine constient de existenta sotului abia cand il vede pe acesta luandu-i mana Annei cu "un simtamant de proprietate." Atunci simte ca doar el are dreptul sa o iubeasca. Anna ii spune la un moment dat lui Karenin: "Prea iti subliniezi dragostea, ca s-o mai pot pretui." Cand Vronski si Anna fac dragoste ea ii marturiseste: "Totul s-a sfarsit, sopti Anna. Nu am nimic pe lume afara de tine. Nu uita." Asta reprezinta capitularea ei totala in fata lui, cu mintea, inima, trupul. Dupa ce Vronski cade de pe cal si Anna e ingrijorata pentru el, furioasa si disperata i se confeseaza sotului: "Te ascult pe dumneata si ma gandesc la el. Il iubesc, sunt amanta lui, nu te pot suferi. Imi inspiri numai teama. Te urasc... Fa cu mine ce vrei." Karenin, netulburat si cu sangele rece al unei reptile ii aminteste despre onoarea lui, despre aparente si buna-cuviinta. Foarte curios, Vronski, cand observa ca Anna a devenit geloasa, iscoditoare, schimbata (insarcinata) gandeste: "cand dragostea lui era in plina putere, ar fi putut poate sa si-o smulga din inima; acum insa, cand i se parea ca nu o mai iubeste, el stia ca legatura dintre dansii nu mai putea fi rupta." Situatia cand dragostea se transforma in compasiune sau datorie. La scurt timp dupa nasterea fetitei Anna devine foarte bolnava iar Karenin ii spune lui Vronski: "Poti sa ma tarasti in noroi, poti sa ma faci de rasul lumii, dar eu tot n-am s-o parasesc, iar dumitale n-am sa-ti spun niciodata un cuvant de mustrare." Iata discursul invingator al unui nobil invins. Pacat ca nu se tine de cuvant spre sfarsit. Dupa ce se vindeca de boala, Anna gandeste despre Karenin: "Se spune ca unele femei ii iubesc pe barbati chiar pentru virtutile lor. [...] Eu il urasc pentru virtutea lui." Spre sfarsit Anna recunoaste ca il impovareaza pe Vronski cu scenele ei de gelozie, cu posesivitatea ei obsesiva insa: "chiar ingandurat si rece, dar sa fie aici, langa dansa, ca sa-l vada si sa-i urmareasca fiecare miscare." Aceasta e calea sigura de a indeparta o persoana sa-l urmaresti, sa-l iscodesti, sa-l controlezi, sa-l retii cu forta. Oricat de frumoasa ai fi, o sa se sature de tine ca de mere padurete. "De ce sa nu stingi lumanarea cand nu mai ai ce privi, cand te dezgusta sa te mai uiti la cele din jur?" se intreaba Anna inainte sa se arunce in fata vagonului. Gestul ei, desi pare facut pentru a il pedepsi pe Vronski este menit sa-i izbaveasca, sa-i salveze pe amandoi. ...more |
Notes are private!
|
1
|
not set
|
Sep 30, 2025
|
Sep 18, 2025
|
Paperback
| |||||||||||||||
9735650061
| 9789735650063
| 9735650061
| 3.34
| 2,655
| 1933
| 2009
|
liked it
|
"'Fost-a, n-a fost, ori a fost vis?' Cuvintele astea simple, putin cam ridicole, scrise cu litere chirilice intr-o carte veche de stihuri, ma obsedea
"'Fost-a, n-a fost, ori a fost vis?' Cuvintele astea simple, putin cam ridicole, scrise cu litere chirilice intr-o carte veche de stihuri, ma obsedeaza." G. Ibraileanu a fost romancier, eseist, traducator, critic si redactor literar. Printre operele sale cele mai importante avem: "Creatie si analiza", "Amintiri", "Privind viata" etc. "Adela" a aparut in 1933 fiind un roman psihologic de dragoste cu un protagonist asemenea lui Rudin, eroul lui Turgheniev. Adica omul de prisos. Cartea este alcatuita din fragmente de jurnal ale doctorului Emil Codrescu. Insemnarile sunt din perioada iulie-august 189-. Ne sunt povestite secvente dintr-un sat-targ-balci unde totul este ridicol si baltat dar plictisul este odihnitor. Aceste imagini pitoresti sunt intercalate cu reflectii ale lui Codrescu asupra unor opere literare dar si amintiri din trecutul sau. Avem adesea si cugetari filozofice. Luna, tovarasa romanticilor il insoteste pe Codrescu, care observa ca aceasta e generoasa, rosiatica dar si atat de iluzionara: "Iluzionara, luna este 'amica' visatorilor, a deficitarilor nervosi, a romanticilor, a 'lunaticilor' - si a femeilor. Femeile nu simt poezia soarelui, realist si unul, ca si adevarul." Astrul noptii ofera cadrul perfect pentru ca el sa o reintalneasca pe Adela, pe care nu o mai vazuse de 3 ani. Aceasta impreuna cu mama ei poposeau in acelasi sat. Intre timp Adela se maritase dar si divortase de sotul ei. Protagonistul o cunoscuse de mica pe Adela, a vazut-o crescand, devenind o adolescenta frumoasa, apoi o domnita incantatoare insa cu 20 de ani mai tanara ca el. Fata, se pare ca il place la randul ei, ii cauta compania si atentia insa el ramane la parerea ca e prea batran pentru ea. Aici ne dam seama de asemanarea cu Rudin si anume ca Emil e indecis si neputincios. Emil Codrescu e interesat de arta seductiei, de psihologia curtarii nu si de consecinte. Textul nu are structura unui jurnal sau a unor fragmente de jurnal. Totul curge intr-una, de-a valma. Nu stim in ce zile s-au petrecut evenimentele, nu avem puncte de suspensie ca si cum ar lipsi ceva si trebuie sa fim atenti pentru a ne da seama cand se termina o scena si incepe alta. Am ajuns la concluzia ca protagonistul este foarte pretios, ganditor, genul ce complica si despica totul in patru. Ba e sclavul femeii, ba e Don Juan-ul lui Byron, ba e Othello, ba e invinsul nobil ce refuza dragostea implinita din noblete. Un fel de teoretician al iubirii. Romanul este intesat cu fel si fel de aforisme, cugetari filozofice si concluzii psihologice astfel ca am selectat cateva in cele ce urmeaza: "Eu imi ingros cat se poate epiderma sufletului, s-o fac impermeabila. Dar cu femeile jocul e pierdut intotdeauna. Ele privesc in sufletul barbatului ca intr-o vitrina." "Femeia asta stia sa iubeasca. Cu instinctele puternice si sanatoase, cu inteligenta lucida, ea iubea fara luna, fara fraze, cu toate fibrele corpului ei, cu caldura ei exasperanta." "[...] singurul amor in adevar omenesc, fiind singurul supus ratiunii." "In literatura romana exista cateva talente remarcabile, dar nici o opera de observatie cu destula substanta sufleteasca. Femeile insa nu citesc pentru expresie, ci pentru observatiile despre viata, adica despre ele." "Cineva mi-a spus odata ca Turgheniev se apropie de femeie ca de un sanctuar. [...] Dar femeilor nu le place sa fie tratate ca niste sanctuare..." "Exista in univers imagine mai incantatoare decat o femeie inalta si zvelta, frumoasa si eleganta, care se dezbraca incet, alene, cu gandul aiurea, zambind unei amintiri, unei asteptari?" "Napoleon, un om destul de priceput in strategie si care nu obisnuia sa fuga nici in fata coalitiei lumii intregi, spunea ca victoria cea mai sigura in amor este fuga. Dar n-o sa fugi!... O sa-ti inventezi un milion de argumente, unul mai ipocrit decat altul si mai sofistic." "[...] o iubire pe care o poti justifica nu este iubire." "In strigatul de iubire barbatul cere femeii ajutor impotriva mortii. De aceea 'amorul e tare ca moartea'." "Panda de a acapara o femeie, consimtirea ori refuzul ei, nesiguranta daca-ti da sau iti ia viata, tipatul de bucurie cand ti-o da, si mai cu seama de durere cand ti-o refuza... aceasta, si nu altceva, constituie poezia amorului..." ...more |
Notes are private!
|
1
|
not set
|
Aug 14, 2025
|
Aug 05, 2025
|
Hardcover
| |||||||||||||||
9734668137
| 9789734668137
| 9734668137
| 3.74
| 8,498
| 1941
| Jun 2017
|
liked it
|
Maugham a fost un celebru romancier si dramaturg britanic. A studiat literatura, filozofia si medicina, lucrand si pentru MI6. Printre cele mai faimoa
Maugham a fost un celebru romancier si dramaturg britanic. A studiat literatura, filozofia si medicina, lucrand si pentru MI6. Printre cele mai faimoase operele ale sale gasim: "Valul pictat", "Robie", "Luna si doi bani jumate", "Catalina" etc. "Up at the villa" a aparut in 1941 existand si o ecranizare reusita cu Kristin Scott Thomas si Sean Penn in rolurile principale. Protagonista cartii este Mary Panton, o tanara vaduva de familie buna dar saracita. Ea inchiriaza pe timpul verii o frumoasa vila in Florenta si isi petrece timpul cu prietenii ei. Printre ei este si un domn care ii face curte insa Mary doreste pe cineva de care sa se indragosteasca si sa se marite din dragoste. Insufletita de aceasta idee face o greseala daruindu-se unui barbat disperat si sarman care nu ii intelege gestul si devine ulterior agresiv cu ea. Va fi totusi salvata de Rowley Flint, un barbat controversat si sarcastic, departe de a fi un gentleman. Va putea el sa-i ofere iubire? Mary este o eroina destul de greu de inteles si ma tem ca uneori poate parea chiar aiurita. Tot ce face este gresit: initial se marita cu un barbat betiv si infidel cu care sta din compasiune pana cand acela moare. Accepta apoi sa fie curtata de altul pe care nu-l iubeste insa care poate sa-i ofere o pozitie in societate si o viata stabila. Cat acela e plecat in calatorie, in urma unei discutii provocatoare cu Rowley, ea vede un biet sarman student infometat caruia ii da bani, mancare si cu care se culca din mila. Motivatia ei este ca voia sa aiba si el cateva momente frumoase in viata. Studentul afland ca totul fusese din mila se simte umilit de gestul ei, o brutalizeaza si se sinucide in fata sa. Din acest necaz o scoate aventurierul cinic, cu o reputatie indoielnica, Rowley, de care evident ca se indragosteste dupa ce initial l-a respins. Citind toate aceste lucruri tinzi sa le dai dreptate barbatilor: cine sa le mai inteleaga vreodata pe femei? Cartea este destul de scurta, se citeste repede, insa am ramas cu impresia ca Maugham are opere mult mai bune. Totusi Rowley ramane un personaj interesant. Cred ca filmul este mai bun in acest caz. Am retinut si cateva citate care mi-au placut: "- [...] ii ceri ceva cu totul strain de firea lui atunci cand ii pretinzi sa inteleaga labirintul sensibilitatii unei femei. - Daca ma iubeste suficient de mult, va intelege." "Sa-ti spun unul dintre lucrurile care-mi plac in mod deosebit la tine? Spre deosebire de alte femei, cand cineva iti spune ca esti frumoasa tu nu te prefaci ca nu stii asta deja. Accepti complimentul la fel de natural ca si cum ti s-ar fi spus ca ai 5 degete la mana." "Adevarul este, domnule Atkinson, ca nu-mi plac baietandrii, spuse Mary cu o privire jucausa. Experienta m-a invatat ca barbatii nu merita atentie pana nu implinesc 50 de ani." ...more |
Notes are private!
|
1
|
not set
|
Aug 07, 2025
|
Aug 04, 2025
|
Mass Market Paperback
| |||||||||||||||
1984295292
| 9781984295293
| 1984295292
| 3.96
| 94,784
| Oct 18, 1910
| Jan 29, 2018
|
liked it
|
"Moarte, unde-ti este intepatura? Iubire, unde iti este victoria?" E.M. Forster este un celebru si premiat scriitor englez, apreciat pentru opere precu "Moarte, unde-ti este intepatura? Iubire, unde iti este victoria?" E.M. Forster este un celebru si premiat scriitor englez, apreciat pentru opere precum: "Where angels fear to thread", "The longest journey" sau "A room with a view". Mai toate au fost si ecranizate. De mentionat ca a fost un prieten apropiat al Virginiei Woolf. "Howard's End" a aparut in 1910 existand si un celebru film din 1992 cu Anthony Hopkins si Emma Thompson in rolurile principale. Cartea pune sub lupa evolutia relatiilor sociale de la sfarsitul sec. al XIX-lea. In ceea ce priveste actiunea le cunoastem pe surorile de familie buna Helen si Margaret Schlegel. In timpul unei calatorii la Heidelberg ele fac cunostinta cu familia Wilcox ce au o casa la Howard's End. Helen se va indragosti de fiul cel mic al familiei iar Margaret va avea o poveste de dragoste complicata cu Henry Wilcox, capul familiei. Cele doua familii, Schlegel si Wilcox sunt diferite: surorile sunt feministe, independente, moderne, interesate de arta si cultura, deschise la minte si inclinate spre sentimentalism. Wilcox sunt traditionalisti, reci, masculini, preocupati de afaceri si obsedati sa controleze totul. Asa sunt si cele doua case: cea din Wickham Place si cea din Howard's End, lucru surprins foarte bine de Margaret la un moment dat: "Asa si cu casa noastra - trebuie sa fie feminina si singurul lucru pe care putem sa-l facem este sa avem grija sa nu fie efeminata. Asa cum o alta casa [...] parea irevocabil masculina si tot ce pot face locatarii ei este sa aiba grija sa nu devina brutala." Si apoi mai este si tanarul Leonard Bast, insetat de cultura si educatie, avid de carti si muzica buna, insa toate acestea costa iar el este sarac. Doreste elevarea prin stiinta, inaltarea prin studiu si face tot ce poate in acest sens. Simte ca asa isi ia revansa in fata vietii. Pe de alta parte personajele si actiunile lor sunt extrem de impulsive, nebunesti, obtuze, ducand la niste situatii pe cat de grave si condamnabile, pe atat de iesite din comun. Cititorul are tendinta de a-i declara nebuni si de neinteles dar pare ca ei functioneaza asa si nu s-ar putea altfel. Pe langa extrasele frumoase la care am meditat nu stiu daca am mai ramas si cu altceva. Nu iau cu mine ca amintire personajele si actiunea, raman doar cu stilul, descrierile lirice si desigur citatele, asa cum urmeaza: "Iti dadeai seama ca venereaza trecutul si ca intelepciunea instinctiva, pe care numai trecutul poate sa o confere, se pogorase asupra ei - acea intelepciune pe care cu stangacie o numim aristocratie. " "Dar poezia acelui sarut, miracolul lui, farmecul pe care il avusese dupa aceea - cine poate descrie toate acestea?" "Simfonia a V-a a lui Beethoven este, lucru unanim recunoscut, zgomotul cel mai sublim ce a patruns in urechile omenesti. Satisface toate tipurile si clasele sociale." "Daca Monet este Debussy, iar acesta este, de fapt, Monet, nici unul dintre ei nu e vrednic de numele sau - asta e parerea mea." "Din cand in cand, in istorie, apar astfel de genii teribile, cum este Wagner, care tulbura toate izvoarele gandirii. Este splendid, pentru o clipa." "Mai bine sa fii pacalit decat sa fii banuitor - pentru ca figura cu increderea este o treaba omeneasca, dar figura cu lipsa de incredere este diabolica." "Cel sarac nu poate intotdeauna sa ajunga la cei pe care ar vrea sa ii iubeasca si aproape niciodata nu poate sa scape de aceia pe care nu ii mai iubeste." "O femeie de o nelamurita raritate urca spre ceruri, ca un specimen intr-o sticla. Si spre ce fel de ceruri - o cripta ca de iad, neagra ca taciunele, din care coborau fulgi de cenusa!" "Nu am reusit sa-l inteleg pe Nietzsche, spuse el. Dar am considerat intotdeauna ca acei supraoameni sunt, mai degraba, ceea ce se poate numi egoisti." "Sa nu mai ai iluzii si totusi sa iubesti, ce alta certitudine mai trainica poate avea o femeie?" ...more |
Notes are private!
|
1
|
not set
|
Aug 05, 2025
|
Jul 24, 2025
|
Paperback
| |||||||||||||||
0141439882
| 9780141439884
| 0141439882
| 3.83
| 47,909
| 1853
| Apr 25, 2006
|
really liked it
|
Elizabeth Gaskell a fost o figura controversata a vremii sale datorita romanelor pe care le-a scris si in care le lua partea celor dezavantajati de so
Elizabeth Gaskell a fost o figura controversata a vremii sale datorita romanelor pe care le-a scris si in care le lua partea celor dezavantajati de societate. Ca de exemplu muncitorii din fabricile de bumbac in "Nord si Sud" sau atunci cand a fost indulgenta cu imoralitatea in "Ruth". A ramas celebra pentru romanele "Mary Barton", "Ruth", "North and South", "Wives and daughters" etc. "Cranford" a aparut in 1953 si asa cum ne arata titlul, vedeta cartii este oraselul Cranford, care se afla in "stapanirea amazoanelor" adica a doamnelor. Domnii sunt putini si chinuiti iar nimanui nu-i pare rau de asta, pentru ca un barbat "iti sta tot timpul in cale in casa". Comunitatea era macinata de saracie dar locuitorii se straduiau s-o ascunda si sa-si pastreze demnitatea si nobletea. Cu totii erau adeptii "economiei distinse" fiind considerat vulgar sa te dezici de ea. Strugurii bogatiei erau acri si deloc buni pentru cei din Cranford. Ca actiune in carte nu se intampla mare lucru, fiind mai mult un melanj colorat de sindrofii, serate, ceaiuri, vizite, trancaneala, maniere si descrieri de toate felurile. Ironia si umorul nu lipsesc reprezentand cea mai stralucitoare podoaba a lecturii. Insa, asa cum anticipam, nu e totul numai despre veselie, romanul fiind presarat si cu necazuri, boli, decese, pierderea iluziilor si greutati de toate felurile, caci toate acestea fac casa buna cu saracia. Si totusi, happy-end-ul de la final rezolva totul si readuce cititorului zambetul. Povestile doamnelor din carte sunt frumoase si duioase, umbrite de tristete dar si luminate de bucurii. Mi-a facut placere sa le citesc si am inceput sa tin la ele ca la niste prietene la care te poti uita cu admiratie. A fost o incursiune intr-o lume demult uitata, cand in loc de cina se spunea supeu, cand doamnele isi prindeau cu ace trena ca sa nu se murdareasca, cand scrisorile se sigilau cu pecete si prajitura "Micul Cupidon" era la moda. Era o pricomigdala inmuiata in coniac. Si desigur, texul este ales, delicat si gratios, ca o rochie de mousseline-de-laine. ...more |
Notes are private!
|
1
|
not set
|
Jul 24, 2025
|
Jul 21, 2025
|
Paperback
| |||||||||||||||
0553213482
| 9780553213485
| 0553213482
| 3.83
| 85,962
| 1808
| Aug 01, 1988
|
really liked it
|
"Faust" este opera vietii lui Goethe, putand fi incadrata in mai multe genuri literare: dramatica, epica, lirica, satirica. Este pariul pe care il fac
"Faust" este opera vietii lui Goethe, putand fi incadrata in mai multe genuri literare: dramatica, epica, lirica, satirica. Este pariul pe care il face autorul cu talentul sau, cu perfectiunea, cu nemurirea unei opere etc. Goethe a fost inca din copilarie fascinat de acest personaj medieval si legendar numit Doctorul Faustus dar si de misterul care ii invaluia existenta: a fost o persoana reala sau nu? Istoria ne spune ca a existat un anume Johannes Georg Zabel zis si Faustus, ce a fost astrolog si alchimist si despre care se mai spune ca facuse un pact cu necuratul caruia i-a vandut sufletul in schimbul redobandirii tineretii. Tematica faustiana a inspirat multi artisti de-a lungul timpului cum ar fi: Marlowe, Heine, Valery, Mann, Puskin, Berlioz, Liszt, Wagner etc. Intre anii 1773-1774 autorul a conceput fragmentele din Urfaust sau Faustul originar si abia in 1831 incheie manuscrisul pentru "Faust". Trebuie sa mentionam ca tragedia are doua parti si recenzia mea va fi pentru prima parte. Aceasta debuteaza cu o inchinare si doua prologuri: "Prolog pe scena" ce are 3 participanti: Directorul, Poetul si Bufonul. Directorul e realist, se framanta despre cum mai pot fi captati spectatorii de un act artistic in vremurile acestea, iar Poetul e visator si idealist: "Da-mi ne-framantarea ispitirii Placerea plina de dureri, Puterea urii si-a iubirii - Da-mi tineretea mea de ieri!" "Prologul in cer" are tot 3 participanti: Domnul, Arhanghelii si Mefistofel. Domnul ii vorbeste celui din urma despre doctorul Faust pe care doreste sa-l ia pe "calea luminii". Mefistofel ar dori sa-l duca pe o cale contrarie si astfel cei doi fac un fel de prinsoare sau intrecere: "Deci fie! Iata, poti sa te apuci Sa smulgi ast suflet de la obarsie Si daca poti, sa-l prinzi si sa-l aduci Pe calea ta de josnicie. Dar rusinat sa-mi stai de-o trebui Sa recunosti: Om bun si-orbecaind Drumul cel drept tot stie a-l gasi." Partea I al tragediei il gaseste pe Faust sezand in odaia sa dezamagit de cunostintele obtinute prin studiu si stiinta: "Am invatat acu filosofia, Jurisprudenta, medicin-am ispravit, Am invatat, vai! si teologia Din fir in par, cu zel nepotolit S-acum, sarman fara minte! Stiu cat stiam si mai-nainte;" Decide sa se indreapte spre ocult, invocand un spirit cu ajutorul magiei, insa acesta il dispretuieste spunandu-i ca "Te-asemeni cu acel ce intelegi, Cu mine nu!". Astfel Faust se gandeste la sinucidere insa corul ingerilor tocmai anunta Invierea Domnului si Pastele. Apoi el si ucenicul sau Wagner se duc la casa de la tara, la Burgdorf, sa sarbatoreasca Pastele. Faust e aclamat de tarani carora le-a facut mult bine ca medic. In timp ce se plimba le apare in cale un caine negru care nu e altul decat Mefistofel. Faust decide sa-l ia acasa cu el. Scena se schimba si ne gasim iar in odaia personajului principal, unde cainele se transforma intr-un strigoi inspaimantator. Faust incearca sa-l alunge cu farmece insa nimic nu-l atinge pe Mefistofel. Incearca apoi sa-i afle numele, iar acesta ii spune: "Sunt spiritul acel ce vesnic neaga! Cu drept; caci tot ce ia fiinta-aci, E vrednic in neant a pieri; Fiinta dar mai bine n-ar fi luat. Deci toate cele ce numiti pacat, Distrugere, sau raul c-un cuvant, Sunt elementul meu; acesta sunt." Cei doi ajung sa faca un pact: Mefistofel va deveni sluga lui Faust pe lumea aceasta iar el va trebui sa-l slujeasca in infern: "Aici ma leg sa-ti fiu eu sluga tie, S-alerg la orisice-mi vei porunci; Iar dincolo cand ne vom regasi, Ce eu ti-am fost, sa-mi fii tu mie." Faust semneaza cu sange si Mefistofel il conduce in Pivnita Auberbach din Lipsca unde le va juca feste unor betivi. Dupa aceasta isprava il duce si la o vrajitoare care il va intineri pe Faust cu o licoare. Faust urmeaza sa o cunoasca apoi pe frumoasa si pura Margareta: "O, Doamne, ce copila-ncantatoare! N-am mai vazut asa ceva sub soare. Atat de cuminte si asezata, Totusi putin cam alintata. Ah, buzele rosii, lumina fetii, Pluti-mi-vor-nainte tot drumul vietii! Sub pleoape ochii cum si-a ascuns, Adanc in inima mi-a patruns;" Protagonistul, fermecat de fata, deindata ii va cere lui Mefistofel sa i-o daruiasca chiar in noaptea aceea: "Da-mi ceva ce dansa a tinut! Arata-mi dulcele ei asternut, Batista de pe sanurile-acele, O panglicuta desfatarii mele!" Cei doi se intalnesc in gradina si plimbandu-se Margareta culege o floare, smulgandu-i pe rand petalele: ma iubeste, nu ma iubeste, ma iubeste... I se confirma: Faust o iubeste. Insa asupra fetei se vor abate numai nenorociri: ca sa se poata vedea noptile cu Faust va ajunge sa-si otraveasca mama cu o licoare de adormit iar fratele ei va pieri intr-o incaierare cu Mefistofel. Biata fata va ajunge la inchisoare in cele din urma, fiind acuzata ca si-a inecat copilul. Faust se duce sa o vada acolo si o gaseste intr-o stare jalnica, aproape de nebunie: "Atat de tanara sa mori! Dar si frumoasa am fost, s-acesta m-a pierdut. Aproape-ai fost, acuma departe esti iubite, Cununa-i sfasiata, florile-s risipite. Nu ma smuci asa- cum m-a durut! O cruta-ma! ce ti-am facut?" Ea va refuza sa fuga din celula impreuna cu Faust si Mefistofel, punandu-se total in mainile Domnului si totul se incheie cu cuvantul lui Dumnezeu care o mantuieste. Faust dispare cu Mefistofel si cortina cade peste prima parte a operei. Consider ca opera reprezinta tragedia lui Faust care nu se poate multumi cu stiinta si cunoasterea ce ii sunt la indemana omului, doreste sa depaseasca culmile umanitatii, sa ajunga la sferele inalte, sa fie "cel mai cel" dintre oameni si chiar si zei. Dualitatea din el il sfasie: este legat de cele pamantesti insa e si "trezit", dar nu indeajuns pentru cercurile mai inalte. Astfel ca nu isi gaseste locul nicaieri. El nu este nici "luminat", nici damnat si nu cred ca poate fi condus pe vreo cale, cel putin definitiv. Creatia este indubitabil si drama Margaretei, insa nu pana la capat, pentru ca ea va fi mantuita si cred ca este si tragedia lui Mefistofel care in ciuda tuturor giumbuslucurilor si manipularilor nu reueste sa biruie niciun suflet curat. (Margareta, fratele ei, nici macar pe betivii de la carciuma). Chiar si Faust se intovaraseste cu Mefistofel la modul constient, nepasator si cu dispret fata de el. Cred ca Faust este genul care s-ar fi dedat acestor lucruri rele si fara ajutorul sau influenta necuratului. Deci mi se pare ca tot acest geniu malefic este ratat asa cum in van este si pariul din Prolog. Asadar, avem de-a face cu capodopera autorului, ce trebuie neindoios citita macar o data in viata. Insa, nu stiu daca o sa abordez si partea a doua, simt ca nu m-a convins pana la capat. ...more |
Notes are private!
|
1
|
not set
|
Jun 17, 2025
|
Jun 12, 2025
|
Paperback
| |||||||||||||||
9734640461
| 9789734640461
| 9734640461
| 3.95
| 563,048
| Sep 20, 2001
| 2014
|
it was amazing
|
Ian McEwan este un scriitor britanic contemporan ce a debutat cu un volum de nuvele in 1975, "Prima dragoste, ultimele ritualuri". Primul sau roman "G
Ian McEwan este un scriitor britanic contemporan ce a debutat cu un volum de nuvele in 1975, "Prima dragoste, ultimele ritualuri". Primul sau roman "Gradina de ciment" a starnit un urias scandal. Alte opere pentru care este celebru sunt: "Mangaieri straine", "Inocentul", "Durabila iubire", "Amsterdam" etc. "Atonement", aparut in 2001 a primit numeroase premii fiind si ecranizat cu Keira Knightley si James McAvoy in rolurile principale. Opera este una vasta, fiind atat o cronica de familie cat si una de razboi ce ilustreaza retragerea soldatilor in Dunkerque in 1940. Nu in ultimul rand contine si o poveste de dragoste memorabila. Eroina noastra este o tanara fata, Briony Tallis, inzestrata cu talent si valente de scriitoare. Pe de alta parte avem relatia dintre sora ei Cecilia Tallis si Robbie Turner, fiul servitoarei. Dragostea dintre ei si scenele erotice sunt incendiare. Briony devine fara voie martora la o asemenea scena si interpretand-o gresit, cu imaginatia ei bogata, le va distruge vietile. Iar apoi va urma si greaua ispasire. Briony este o fata destul de enervanta care doreste neaparat sa afle lucruri ce tin de maturitate, citeste scrisorile adultilor, ii iscodeste si formuleaza niste concluzii eronate, cele pe care frageda ei varsta i le permite. Isi surprinde sora facand dragoste cu Robbie in biblioteca si i se pare ca cei doi se lupta unul cu celalalt - sora ei fiind in pericol si Robbie un maniac. Insa, ceea ce urmeaza sa faca si anume marturia mincinoasa, nu o scuza cu nimic: "Da, fusese doar un copil. Dar nu orice copil trimite un om la inchisoare mintind. Nu orice copil este atat de inversunat si de rau, atat de consecvent de-a lungul timpului, fara sovaieli, fara indoieli." Atat viata lui Robbie cat si cea a Ceciliei sunt distruse si apoi mai izbucneste si razboiul care isi spune ultimul cuvant. Scenele de lupta sunt foarte bine descrise, vii si profunde, cu detaliile masacrului amanuntite. Niste imagini dureroase si urate. Robbie insa are un singur gand - sa supravietuiasca pentru a se intoarce la Cecilia care il asteapta. De-a lungul cartii ni se vorbeste si despre menirea si soarta scriitorului, pentru ca intr-un final Briony ajunge scriitoare, punand mare pret pe puterea vindecatoare a prozei, a marturisirii in scris ca ultima solutie atunci cand nu mai poti sa schimbi nimic, ca sa te impaci cu tine. Trebuie sa intelegem pe undeva si situatia lui Briony, ca e cumplit ca toata lumea sa te considere o mincionasa oribila de la 13 ani si sa nu te ierte nicicand. Sfarsitul nu mi-a placut deloc si sincera sa fiu putin imi pasa de ceea ce a mazgalit Briony, pentru mine Robbie si Cecilia s-au regasit si au ramas impreuna. In concluzie recomand atat cartea cat si filmul, fiind despre lucruri profunde, despre complexitatea vietii, necesitatea iertarii si puterea iubirii care trece peste orice. Atasez si cateva citate care mi-au placut: "Cineva observase ca ceea e il apara pe Robbie de rau era inocenta sau ignoranta fata de lumea inconjuratoare, ca era un fel de nebun sfant, capabil sa paseasca pe un covor de jaratec fara sa se arda." "In curand vor fi numai ei doi, cu si mai multe contradictii: ilaritate si senzualitate, dorinta si teama de nesabuinta lor, adoratie si nerabdare de a incepe." "In cele din urma el rosti cele doua cuvinte simple pe care nu le pot demonetiza intru totul nici tonele de arta proasta, nici muntii de neincredere. Ea le repeta - cu exact aceeasi accentuare usoara a celui de-al doilea - ca si cum ea le-ar fi pronuntat prima." "De cata maturitate crezi ca mai ai nevoie? Soldatii mor pe front la varsta de 18 ani. Ei sunt suficient de maturi ca sa li se permita sa-si dea sufletul pe marginea drumului." ...more |
Notes are private!
|
1
|
not set
|
Jun 05, 2025
|
Jun 01, 2025
|
Paperback
| |||||||||||||||
B0DLSNMBNJ
| 4.10
| 9,234
| 1921
| 2005
|
really liked it
|
O carte ce a incantat milioane de cititori de toate varstele fiind ecranizata in filme de neuitat. O lectura potrivita asadar pentru cei mai mici dar
O carte ce a incantat milioane de cititori de toate varstele fiind ecranizata in filme de neuitat. O lectura potrivita asadar pentru cei mai mici dar si pentru cei mari care se lasa fascinati de eroii povestilor cu capa si spada. "Scaramouche" este in esenta despre doi rivali, un erou si un anti-erou, amandoi remarcabili in felul lor: Primul este Andre-Louis Moreau, un tanar avocat fara titluri de noblete si avere, partizan al revolutiei franceze, excelent spadasin, sarmant pana in maduva oaselor si aprig aparator al dreptatii: "... se nascuse cu darul rasului si cu sentimentul ca lumea era nebuna. Asta-i era toata averea." Celalalt, marchizul de La Tour d'Azyr este un aristocrat pursange, bogat si crud. Un homme fait, distins si atragator, ce ii dispretuieste pe saraci si pe cei slabi. Nu ezita sa ucida pe cineva in duel si nu are niciun fel de remuscari, urandu-i pe revolutionari. Fiind extrem de viclean si imoral va atrage antipatia cititorului inca de la primele pagini. Cartea mai este insa si despre istoria Frantei, revolutie, conduita nobililor din acele vremuri, manierele de la Versailles, dreptate, justitie, onoare, politica sau filozofie. Desigur, nu poate sa lipseasca nici dragostea, ce vine in persoana frumoasei Aline, domnita pe care eroul trebuie s-o salveze din ghearele marchizului. Andre-Louis este impins de imprejurari sa devina vigilante, un justitiar, dar si de ura si dorinta de razbunare. Marchizul ii ucisese intr-un duel nedrept cel mai bun prieten si trebuia sa plateasca. Sub sloganul "omnes omnibus", dar si sub masca lui Scaramouche, el devine un simbol pentru revolutie, pentru libertate si justitie. O bucata de vreme va avea alaturi de sine personaje celebre din "Commedia dell'arte" si indragite de publicul larg: Arlechino, Pierrot, Pantalone, Rhodomont etc. Trebuie sa mentionam ca Scaramouche fusese pseudonimul lui Tiberio Fiorelli, un actor italian, ce crease un personaj care era pe jumatate soldat, pe jumatate arlechin. Finalul este spectaculos si surprinzator, de infarct chiar. Infruntarea dintre cei doi va fi la cote maxime si cititorii vor ramane cu gura cascata. Este o carte reusita, o adevarata lectie de istorie si onoare, dar si o aventura ce va fi pe placul cititorilor de toate varstele care vor dori sa fie ca Scaramouche. Si pana la urma de ce sa fie la moda numai Batman si Zorro? ...more |
Notes are private!
|
1
|
not set
|
Jun 2025
|
May 27, 2025
| ||||||||||||||||||
9735768003
| 9789735768003
| 9735768003
| 4.17
| 6,547
| 1953
| 2005
|
it was amazing
|
"Caci martor mi-e Dumnezeu, mi-am facut datoria fata de omenire cu pana si cu cuvantul." Virginia Woolf a fost o scriitoare si personalitate aparte ce "Caci martor mi-e Dumnezeu, mi-am facut datoria fata de omenire cu pana si cu cuvantul." Virginia Woolf a fost o scriitoare si personalitate aparte ce fascineaza si intriga oamenii in mod constant chiar si in ziua de azi. Cartile ei nu sunt usor de citit si de inteles datorita stilului de a nara (fluxul constiintei) trezind o oarecare teama in randul cititorilor. Jurnalul reprezinta o lectura menita sa ofere mai multe detalii despre viata autoarei dar contine si opiniile sale despre unele opere, scriitori, precum si propriile sale carti. Gandurile autoarei sunt directe, pertinente, originale si uneori ironice. Ea a inceput sa scrie in jurnal din anul 1915 pana in 1941, ultima insemnare fiind cu 4 zile inainte de sinuciderea sa. Virginia Woolf folosea spatiul din jurnal ca sa discute cu sine si prin intermediul sau dezbatea problemele din viata ei, mai ales cele de care se lovea la scrierea cartilor. Lucrarea de fata are numai acele extrase din jurnal care o privesc ca scriitoare, nu si cele intime. Toate aceste informatii le aflam din prefata pe care sotul ei, Leonard Woolf a conceput-o. "A writer's diary" a aparut in 1965 si prima insemnare este din 5 august 1918. Atasez in continuare citate pe care le-am retinut din aceste texte: - despre Byron: "Sunt foarte neplacut impresionata de extrem de proasta calitate a poeziei lui Byron..." "Insa niciodata, tanar fiind, nu a crezut in poezia sa, ceea ce, la o persoana atat de increzatoare si de pedanta, este o dovada ca nu avea talent." - despre "Noapte si zi", propria ei creatie, vorbeste cu emotie si placere: "Cred ca scrisul nu mi-a produs niciodata atata placere ca atunci cand am scris ultima parte a romanului Noapte si zi." "Oare se apropie timpul cand voi putea sa citesc propriile-mi scrieri tiparite fara sa rosesc, sa tremur si sa incerc sa ma ascund?" - despre prietenul ei, scriitorul E. M. Forster: "Totusi simt intotdeauna cum se sfieste cu discretie de mine, ca de o femeie, o femeie inteligenta, o femeie moderna." - despre stilul ei, jurnal, succes, celebritate, scris: "Vreau sa spun celui care va citi randurile ce urmeaza ca pot sa scriu mult mai bine, si fara sa zabovesc prea mult." "Dupa cum spunea odata Sydney Waterlow, partea cea mai ingrozitoare a profesiunii scriitoricesti este faptul ca te increzi prea mult in elogii." "Cred ca intensitatea placerii scade foarte repede. Imi plac inghititurile mici, dar psihologia celebritatii merita sa fie studiata pe indelete. " "Prevad ca sunt sortita sa culeg un mare numar de critici. Persoana mea atrage atentia, si asta ii irita indeosebi pe domnii in varsta." "Indata ce te asezi la lucru, esti ca un om care se plimba si care cunoaste dinainte personajul. Nu vreau sa scriu in aceasta carte nimic care nu-mi face placere. Dar scrisul este intotdeauna dificil." "In buna masura faptul ca scrii bine ii supara pe oameni si cred ca intotdeauna a fost asa. Ei numesc asta afectare; iar cand o femeie scrie bine si mai publica si in The Times, le pune varf la toate." "Dupa ce voi cantari bine totul, voi putea spune daca sunt interesanta sau demodata. In orice caz, sunt destul de prudenta ca sa incetez de a mai scrie daca par demodata." "Destinul nu ma poate atinge, criticii pot sa muste, vanzarile sa scada. Ceea ce ma temeam este sa nu fiu socotita neinsemnata." "Modul de a fi ispitit sa te apuci din nou de scris este urmatorul: mai intai faci exercitii usoare in aer liber. In al doilea rand, sa citesti carti bune. Este o greseala sa crezi ca literatura poate fi produsa direct din materia prima. Trebuie sa iesi din viata..." - despre critica si critici: "Critica inteligenta nu este probabil niciodata descurajatoare." "Spune lucrurile simple pe care oamenii inteligenti nu le spune. De aceea il consider unul dintre cei mai buni critici. Pe neasteptate, exprima lucrul evident pe care ceilalti nu l-au remarcat" (legat de E. M. Forster). - despre scriitorul Henry James: "...Ma intreb cum poate cineva, care nu este el insusi o orhidee intr-o sera, sa nascoceasca un asemenea climat de orhidee?" "Nici unul dintre timizii imitatori ai lui Henry James nu are vigoarea, odata fraza inchegata, de a o rupe. El are un fel de esenta innascuta, o personalitate proprie." - despre scriitorul J. Conrad: "Este putin penibil sa gasesti cusururi cuiva pe care aproape toata lumea il respecta." - despre Proust: "Proust scruteaza nuantele unui fluture pana la ultima particula. E viguros ca struna unei viori, si totodata diafan ca puful de pe aripile unui fluture." - despre viata: "De ce oare este viata atat de tragica? Atat de asemanatoare unui prag ingust asupra unui abis." - despre sine, ca sotie: "O sotie ca mine ar trebui tinuta intr-o cusca zavorata. Musca." - despre dragoste: "Este oare dragoste cuvantul potrivit pentru aceste ciudate si profunde sentimente care incep in tinerete si dupa aceea se impletesc cu atatea lucruri importante?" - despre creatia ei "Doamna Dalloway": "...se dovedeste a fi cea mai chinuitoare si mai refractara dintre toate cartile mele. Unele parti sunt foarte nereusite, altele foarte bune." "Marturisesc ca imi pun mari sperante in aceasta carte. Am sa continui sa lucrez la ea pana cand, credeti-ma, nu voi mai putea scrie un rand." - despre cartea ei "Spre far": "Deocamdata, dupa parerea mea, este cea mai buna dintre cartile mele: mai substantiala decat Camera lui Jacob, si mai putin spasmodica, continand mai multe lucruri interesante decat Doamna Dalloway." "Am senzatia ca este o carte solida, viguroasa, care dovedeste ca, la varsta mea, inca mai am ceva de spus." - despre creatia ei "Valurile": "... ma respect pentru ca am scris aceasta carte, da, chiar daca ea dezvaluie toate defectele mele innascute." - despre suferinta si depresie, lucru ce, posibil, a condus-o spre sinucidere: "Ce mult sufar, si nimeni nu stie cat sufar mergand pe strada aceasta, luptand cu suferinta tot asa cum s-a intamplat dupa moartea lui Thoby (fratele Virginiei, n.m.); singura luptand singura impotriva a ceva necunoscut. Dar atunci am avut de luptat impotriva unui demon, iar acum nu am impotriva cui." "Daca as putea surprinde acest sentiment, as face-o; si anume sentimentul ca lumea reala canta in timp ce tu esti alungat de singuratate si de tacere din lumea oamenilor. " "Toti scriitorii sunt nefericiti. Imaginea lumii oglindita in carti este astfel prea intunecata." Avem de-a face cu o carte profunda, foarte concentrata si complexa, care ne da ocazia sa o cunoastem mai bine ca scriitoare pe Virginia Woolf. Greu de crezut, dar m-am simtit confortabil in prezenta ei: nu intimideaza, nu priveste de sus, e foarte onesta si orientata spre a impartasi tehnici de scris, idei, notiuni etc. A fost ca o conversatie productiva cu o prietena scriitoare din care sa inveti foarte mult. Recomand a se citi acest jurnal pentru o mai buna intelegere a operelor sale. Chiar si gestul ei final, sinuciderea, poate fi intrezarit printre aceste randuri, fapt ce mi-a dat o stare de tristete. Ultima insemnare, cea din 1941, contine atat indemnul lui Henry James: "Observa neincetat", cat si afirmatia ei: "Voi cadea dar voi tine steagul sus". L-a tinut si inca il mai tine extrem de sus. ...more |
Notes are private!
|
1
|
not set
|
May 27, 2025
|
May 21, 2025
|
Paperback
| |||||||||||||||
9786060060802
| 6060060803
| 3.68
| 13,743
| 1809
| 2018
|
liked it
|
De curand am avut ocazia sa vad opera "Werther" (bazata pe "Suferintele tanarului Werther") cu Jonas Kaufmann in rol principal si m-a cucerit total. M
De curand am avut ocazia sa vad opera "Werther" (bazata pe "Suferintele tanarului Werther") cu Jonas Kaufmann in rol principal si m-a cucerit total. Mi s-a parut atat de spectaculoasa, suava si tragica incat a trebuit sa ma apuc sa citesc ceva de Goethe. Asa am ajuns la aceasta carte. "Die Wahlverwandschaften" (adorabil cuvant) debuteaza cu o imagine idilica: un castel impozant, o gradina frumoasa cu plante inmugurite in prag de aprilie si un cuplu de baroni incantator - Eduard si Charlotte. Observam asadar ca omul si natura traiesc in armonie. Totusi, intr-o zi, Eduard decide sa-si aduca un bun prieten, pe capitanul Otto, sa locuiasca impreuna cu ei la castel. Pe de alta parte, Charlotte o aduce si ea pe nepoata ei, Ottilie, de la pension. Ce va rezulta din acest careu ramane sa aflati citind opera lui Goethe. Trebuie sa mentionam ca referitor la careu se face trimitere si in titlu, pentru ca intre aceste 4 personaje exista afinitati elective. Astfel ele se pot combina foarte interesant pe baza acesteia: Charlotte cu capitanul si Eduard cu Ottilie. Se face aici comparatia cu unele substante care unindu-se sau separandu-se vor avea diferite reactii si rezultate. Tanara Ottilie, scoasa din pensionul de maici, se transforma intr-o lebada foarte frumoasa iar felul ei copilaresc si gingas trezeste in Eduard latura protectoare, tinereasca, jucausa. La randul ei, Ottilie il place pe barbatul matur si totusi atat de ghidus si atent la nevoile ei. Pe de alta parte capitanul si Charlotte se iubesc in taina, cu prudenta, seriozitate, constienti de consecintele sentimentelor lor. Din pacate cartea devine pe alocuri obositoare deoarece se ocupa o buna parte numai de constructii, amenajari, inaugurat drumuri, poduri, cimitire etc. Oricat de elegant sunt scrise aceste pasaje ajung sa plictiseasca. Limbajul este sofisticat, asemenea unei bijuterii rare, frazarea si exprimarea fiind pretioase. Din cand in cand sunt inserate fragmente din jurnalul lui Ottilie iar aceste reflectii sunt foarte frumoase avand caracter de aforisme. Avem in concluzie de-a face cu o tragedie amoroasa in care viata celor doi iubiti este jertfita. Textul este ales si rafinat, drept pentru care am selectat mai multe citate in cele ce urmeaza: "Barbatii se gandesc mai mult la cazul particular, la prezent, si aceasta pe buna dreptate, fiindca ei sunt chemati sa savarseasca, sa actioneze; femeile, dimpotriva, cugeta mai mult asupra inlantuirii dintre lucruri in viata, si aceasta cu tot atata dreptate, fiindca soarta lor, soarta familiilor lor este legata de aceasta inlantuire si fiindca tocmai aceasta coerenta le este ceruta." "...caci invatase indeajuns in viata ei sa priceapa cat de mult trebuie pretuit orice atasament adevarat, intr-o lume in care indiferenta si repulsia sunt de fapt la ele acasa." "... prin faptul ca aspectul placut al unei persoane se rasfrange si asupra vesmintelor, ai mereu impresia ca o vezi sub chip nou, mai atragator, atunci cand isi imprumuta farmecul unei gateli noi." "...frumusetea omeneasca actioneaza cu o forta inca mult mai mare asupra simtirii exterioare si launtrice. Acela care o zareste nu poate incerca, sufleteste, nimic rau; el se simte in armonie cu sine insusi si cu lumea." "Ce greu ii e omului sa cantareasca just ce trebuie jertfit in schimbul a ceea ce are de castigat! Ce greu e sa doresti scopul si sa nu refuzi mijloacele!" "Ura este partinitoare, dar iubirea inca si mai mult." "In adevar, o inima care cauta simte bine ca-i lipseste ceva; dar o inima care a pierdut, simte in ea vidul." "Mi s-a reprosat, nu chiar in fata, dar desigur la spate, ca in cele mai multe treburi nu sunt decat un nepricopsit, un carpaci. Se poate; dar nu gasisem inca taramul pa care sa ma pot arata mester. Vreau sa-l vad pe acela care ma intrece in darul de a iubi. Este, ce-i drept, un dar jalnic, bogat in lacrimi si in dureri; dar il gasesc atat de inerent firii mele, atat de propriu mie, incat cu greu voi renunta la el." "Cel care vorbeste multa vreme singur in fata altora fara a-si maguli auditorii trezeste aversiune." "A te destainui este natura; a primi destainuirea asa cum ti se ofera este cultura." "E teribila situatia unui om superior cu care se falesc prostii." "Nu exista consolare mai mare pentru mediocritate decat faptul ca geniul este si el dator cu o moarte." "Chiar si in culmea fericirii sau in culmea suferintei avem nevoie de artist." ...more |
Notes are private!
|
1
|
not set
|
May 22, 2025
|
May 16, 2025
|
Hardcover
| ||||||||||||||||
B0DM186C3N
| 3.62
| 772
| 1883
| 1973
|
it was amazing
|
Auguste de Villiers de l'Isle-Adam este un maestru al literaturii fantastice si am avut ocazia sa citesc de la el povestirea "Vera" in antologia de pr
Auguste de Villiers de l'Isle-Adam este un maestru al literaturii fantastice si am avut ocazia sa citesc de la el povestirea "Vera" in antologia de proza scurta "Cartea cu himere". Aceasta m-a fermecat total astfel ca am fost foarte fericita atunci cand am dat peste volumul de fata, care este la randul sau o colectie de proza scurta. Povestirile trebuie sa marturisesc ca sunt atat de frumoase si stranii incat mi-au facut inima sa sara peste o bataie. Pentru o secunda pur si simplu a uitat sa bata, fascinata. In cele ce urmeaza vom discuta rand pe rand despre cateva dintre creatiile autorului insa inainte de asta trebuie sa onoram o invitatie pe care o primim chiar de la el: "Hai, vrei sa fii invitatul meu, tinere care-mi consumi ospatul cu ochii?" In "Vera" regasim motivul romantic al moartei indragostite, pe care il intalnim si la alti autori, cum ar fi E. A. Poe, de exemplu, in "Annabel Lee". Ne jucam cu granitele dintre moarte si viata penduland intre realitate, vis si inchipuire. "Tortura sperantei" incepe cu un motto din "Putul si Pendula" al lui Poe si este despre un rabin cazut in mainile Inchizitiei. In ajunul executiei sale va fi incercat de cruzimea sperantei amagitoare, crezand ca ar putea evada din temnita sa. "Sylvabel" debuteaza cu nunta unei frumoase domnite cu bogatul domn Gabriel du Plessis. In noaptea nuntii tanarul, dezamagit si intristat, ii cere sfatul unchiului sau pentru ca, se pare, mireasa nu-l iubeste si l-a acceptat numai pentru bani. Care va fi sfatul unchiului ramane sa aflati citind opera insa trebuie sa va dezvalui ca este extrem de crud si nemilos. "Fantasmele domnului Redoux" infatiseaza strania si morala poveste a lui Antonie Redoux, un om de afaceri de succes, dar care, din cand in cand, este chinuit de niste viziuni inexplicabile. Antonie se teme ca daca nu le controleaza atunci ele s-ar putea adevari. Calatorind la Londra, serveste mai multe pahare de vin si il napadesc fantasmele chiar cand se afla la Muzeul Madame Tussaud. Povestirea e savuroasa, chiar amuzanta la final insa si cu talc. O adevarata lectie de viata pentru domnul Redoux! "Secretul frumoasei Ardiana" va fi dezvaluit pas cu pas si va fi un adevarat soc pentru cititor. Povestirea debuteaza cu o imagine idilica: Ardiana sede in fata casei, cu pruncul in brate si cu sotul ei, seful pompierilor, intins la picioarele ei. Au o viata imbelsugata pentru ca sotul ei are din plin de munca si este considerat un adevarat erou. Insa numeroasele incendii din sat au la baza un secret intunecat pe care femeia il va dezvalui. Ardianei nu i se pare o cruzime sa-ti construiesti fericirea pe nenorocirea altora. "Semnul" este o nuvela fantastica absolut superba. Eroul nostru este tanarul baron Xavier ce cuprins fiind de un spleen melancolic si de ennui decide sa-si viziteze fostul mentor, pe abatele Maucombe. Insa, acesta s-a dedat lucrurilor intunecate si supranaturale ale caror simbol este chiar pelerina sa neagra. Simtind ca in curand va muri, il cheama la el prin magie pe tanarul baron. Xavier va trece prin niste spaime ingrozitoare si toata aceasta atmosfera este superb manuita de autor. Un adevarat deliciu pentru iubitorii genului horror. Mi-a adus aminte de L'Ensorcelée de Jules Barbey d'Aurevilly, care are si el un preot asemanator. "Convivul ospetelor supreme" este despre o mana de aristocrati veseli ce decid sa petreaca la un restaurant dupa balul de la Opera. Ei insista ca si un necunoscut, ce pare jovial si spiritual, sa-i insoteasca. Acesta, insa, se va dovedi a fi cineva sinistru. Proza ofera foarte multe detalii despre acele vremuri, despre cum se distra aristocratia, ce discutii purtau, cum se imbracau, ce mancau, etc. In "Secretul esafodului" avem parte de o tematica interesanta din sfera medicala. In ajunul executiei prin ghilotinare, un tanar medic este vizitat de un altul care ii propune un targ. Acesta doreste sa afle daca, dupa taierea capului, victima mai poate comunica cu cei vii. "Omul care produce tulburare" are parti socante , sumbre, dar si amuzante. Este o poveste absolut ingenioasa si cu stropul de cruzime pe care il regasim in toata aceasta colectie. In anul 1887 in capitala P. avusesera loc o sumedenie de morti subite, in special in randul doamnelor. Tinerii vaduvi, proaspat casatoriti erau daramati si faceau niste crize de isterie groaznice. Astfel, Directiunea de la Pompe Funebre a angajat niste oameni...care sa produca tulburare la inmormantari. Astfel, sotii, socati si furiosi, uitau sa mai faca scene. La unul dintre cazuri la mormantul unei aristocrate apare..."amantul" si totul are niste urmari care provoaca rasul. Ultima pe care o analizam, "Alesul viselor" are acest titlu stelar, care mi-a placut mult. Este despre un tanar poet, Alexis Dufrene, ce traieste intr-o cladire saracacioasa, pe care o imparte cu alti sarmani. Implinind 21 de ani isi cheama prietenii, un pictor si un muzician, sa sarbatoreasca evenimentul. Poetul va avea un vis despre unul dintre locatarii cladirii care se va si implini in ciuda neincrederii prietenilor sai. Ne invata ca cei care cred in ceva pana la capat sunt rasplatiti. Mi-a placut critica literara de la inceputul cartii, scrisa de Alexandru George, care spune ceva interesant: de cate ori trebuie sa scrie despre un autor care a ramas necunoscut sau nevalorificat pe deplin in timpul vietii sale, sau intre contemporanii sai, explicatia care-i vine la indemana este ca "artistul acela nu a fost al vremii sale." Asta i se potriveste lui Auguste de Villiers de l'Isle-Adam, ce a fost stimat doar intr-un cerc restrans de prieteni. In mare parte pentru ca a fost un idealist, un visator, un vanator de himere cu "o fantezie nebuloasa". El a sustinut cultul frumosului "ca o suprema incoronare a existentei" si a fost "omul unui moment solemn". Toate acestea, intr-o societate si epoca ce pretuia alte lucruri. Din pacate, a murit sarac si fara gloria binemeritata, insa creatiile sale sunt pline de diamante. ...more |
Notes are private!
|
1
|
not set
|
Apr 24, 2025
|
Apr 19, 2025
|
Paperback
| |||||||||||||||||
6065392065
| 9786065392069
| 6065392065
| 4.38
| 5,149
| 1931
| 2010
|
really liked it
|
A.J. Cronin a fost un autor scotian, de profesie medic, ce a scris numeroase romane si povestiri, multe dintre ele fiind apoi ecranizate. A ramas cele
A.J. Cronin a fost un autor scotian, de profesie medic, ce a scris numeroase romane si povestiri, multe dintre ele fiind apoi ecranizate. A ramas celebru pentru urmatoarele creatii: "Gran Canaria" (1933), "Sub stele" (1935), "Citadela" (1937), "Doamna cu garoafe" (1955) etc. "Hatter's castle" a aparut in 1931 si este o poveste fabuloasa si foarte vasta, cea a familei Brodie din Levenford, Scotia de Jos. In prim plan se afla James Brodie, palarier de meserie si cartea urmareste decaderea sa morala si sociala, datorata caracterului sau viciat. Cartea debuteaza cu o descriere impresionanta, foarte detaliata si tehnica a casei palarierului. Aceasta este intimidant de extravaganta: are turn, frontoane, metereze, parapet, tot felul de ziduri din granit cenusiu, trepte, crestaturi, turle si creneluri. Chiar ma intreb daca cineva a reusit sa-si imagineze exact cum arata aceasta cladire. Mi-a placut ca are un aspect misterios, sinistru, tenebros, semet, chiar pervers: "ca o violare in piatra a adevarului". Denumirea de castel este folosita ironic de catre sateni, descrierea insa este una memorabila si nu se uita prea curand. Mary, fiica lui James este punctul de lumina al cartii avand "frumusetea senina si sumbra a unui lac adanc si calm". Ea este inocenta si proaspata avand o mare forta morala. E deasemenea singura care are curajul sa-si infrunte tatal si nu se ploconeste in fata sa. Punctul intunecat al cartii este desigur James Brodie, un om fara suflet sau mila, ce isi chinuie familia formata din femei. Ele il slujesc terifiate avand grija sa nu-l supere cu nimic: bucata cea mai buna de mancare trebuie sa ajunga la el iar acesta oricum e nemultumit si le critica mereu. Bunica e comparata de el cu o scroafa pentru ca mananca infometata, sotia e asemuita cu o servitoare si considerata o fiinta neroada, fiica mica e silita sa invete peste puteri iar Mary ii provoaca greata deoarece e indragostita de un baiat modest. Singurul care scapa cat de cat de mania sa este fiul lui, Matt, care are si el apucaturi similare. James Brodie este in mod cert un personaj singular si memorabil in literatura universala. Toata aceasta cruzime a sa fara margini, incepand de la casa caraghioasa ce imita stangaci castelul, pana la credinta ca nu mai e nimeni in oras ca el il zugravesc in unul dintre cele mai reusite personaje negative. In concluzie cartea lui Cronin este asa cum autorul ne-a obisnuit in majoritatea operelor sale - tragica si dramatica, cuprinzand foarte multe asemenea momente cum ar fi: accidentul feroviar, aruncarea lui Mary in strada cand afla ca este insarcinata, sinuciderea mezinei, imbolnavirea sotiei etc. Un roman destul de greu de digerat pentru cititori marcat fiind de toate aceste nenorociri de tot soiul. ...more |
Notes are private!
|
1
|
not set
|
Apr 22, 2025
|
Apr 14, 2025
|
Hardcover
|
|
|
|
|
|
|
my rating |
|
|
||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
3.22
|
really liked it
|
Nov 20, 2025
|
Nov 18, 2025
|
||||||
5.00
|
it was amazing
|
Nov 13, 2025
|
Nov 11, 2025
|
||||||
3.68
|
it was amazing
|
Nov 04, 2025
|
Oct 27, 2025
|
||||||
4.19
|
it was amazing
|
Oct 23, 2025
|
Oct 17, 2025
|
||||||
4.07
|
really liked it
|
Oct 09, 2025
|
Oct 04, 2025
|
||||||
4.05
|
it was amazing
|
Oct 02, 2025
|
Sep 26, 2025
|
||||||
3.68
|
liked it
|
Sep 25, 2025
|
Sep 23, 2025
|
||||||
3.69
|
really liked it
|
Sep 23, 2025
|
Sep 21, 2025
|
||||||
4.10
|
it was amazing
|
Sep 30, 2025
|
Sep 18, 2025
|
||||||
3.34
|
liked it
|
Aug 14, 2025
|
Aug 05, 2025
|
||||||
3.74
|
liked it
|
Aug 07, 2025
|
Aug 04, 2025
|
||||||
3.96
|
liked it
|
Aug 05, 2025
|
Jul 24, 2025
|
||||||
3.83
|
really liked it
|
Jul 24, 2025
|
Jul 21, 2025
|
||||||
3.83
|
really liked it
|
Jun 17, 2025
|
Jun 12, 2025
|
||||||
3.95
|
it was amazing
|
Jun 05, 2025
|
Jun 01, 2025
|
||||||
4.10
|
really liked it
|
Jun 2025
|
May 27, 2025
|
||||||
4.17
|
it was amazing
|
May 27, 2025
|
May 21, 2025
|
||||||
3.68
|
liked it
|
May 22, 2025
|
May 16, 2025
|
||||||
3.62
|
it was amazing
|
Apr 24, 2025
|
Apr 19, 2025
|
||||||
4.38
|
really liked it
|
Apr 22, 2025
|
Apr 14, 2025
|