Grigori Aleksandrov

Acest regizor sovietic rămâne un nume de referință al începuturilor cinematografului sonor sovietic, apropiat colaborator al lui Serghei Eisenstein (finalizează în 1979 proiectul Que viva Mexico!). Maestru al comediei muzicale burlești, în care o impune ca vedetă pe soția sa, actrița Liubov Orlova.

Grigori Aleksandrov, pe numele complet Grigori Vasilyevich Aleksandrov, s-a născut la 23.01.1903, în Ekaterinburg, Rusia, și a decedat la...

Acest regizor sovietic rămâne un nume de referință al începuturilor cinematografului sonor sovietic, apropiat colaborator al lui Serghei Eisenstein (finalizează în 1979 proiectul Que viva Mexico!). Maestru al comediei muzicale burlești, în care o impune ca vedetă pe soția sa, actrița Liubov Orlova.

Grigori Aleksandrov, pe numele complet Grigori Vasilyevich Aleksandrov, s-a născut la 23.01.1903, în Ekaterinburg, Rusia, și a decedat la 16.12.1983. De la nouă ani, Aleksandrov a lucrat la Teatrul de Operă din Ekaterinburg, ajungând asistent de regizor. A urmat o educație muzicală, studiind vioara la Școala de muzică din Ekaterinburg, pe care a absolvit-o în 1917. Aleksandrov a venit la Moscova după ce a studiat regia și a condus pentru scurt timp un cinematograf. În 1921, în timp ce juca la Teatrul Proletcult, l-a cunoscut pe Serghei Eisenstein, care avea 23 de ani. În 1923, Aleksandrov a primit rolul principal în comedia lui Eisenstein, Enouth Stupidity in Every Wise Man, și în primul film al lui Eisenstein, Jurnalul lui Glumov. Eisenstein și Aleksandrov au colaborat la mai multe lucrări înainte ca Eisenstein să facă primul său lungmetraj, Strike, pe care ei l-au scris împreună. În filmul Potemkin de Eisenstein, Aleksandrov l-a interpretat pe Ippolit Giliarovsky. Cei doi au realizat ultimele lor două lucrări din epoca mută, Octombrie: Zece zile care au zguduit lumea și Linia generală. Aleksandrov a devenit un regizor important de sine stătător în anii 1930, când a regizat comedii muzicale de succes. El a rivalizat cu regizorul Ivan Pyryev în era Stalin. După ce a fost în Mexic, Aleksandrov s-a întors în Uniunea Sovietică în 1932 la ordinul lui Stalin. A regizat un film pro-Stalin, International, în 1933, și, după o întâlnire cu Stalin și Maxim Gorki, s-a angajat în realizarea primului musical sovietic, Jolly Fellows, cu Lyubov Orlova, cu care Aleksandrov s-a căsătorit mai târziu, și care a jucat în cele mai de succes filme ale sale: Circus, Volga-Volga, Tanya. Al Doilea Război Mondial a venit când Aleksandrov și soția sa, Orlova, au plecat în vacanță lângă Riga, Letonia. S-au întors în grabă la Moscova. În timpul unuia dintre raidurile aeriene naziste, Aleksandrov a avut o contuzie și rană la coloana vertebrală. A făcut un film de propagandă Fighting Film Collection #4,  cu Orlova. La sfârșitul lunii octombrie 1941, împreună cu ceilalți angajați Mosfilm, Aleksandrov și Orlova au fost evacuați în Alma-Ata, Kazahstan. În Baku, Azerbaidjan, Aleksandrov și soția sa au realizat filmul O familie, interzis în cinematografe pentru că „reflecta slab lupta poporului sovietic împotriva invadatorului fascist german”. În septembrie 1943, Aleksandrov a primit ordin să se întoarcă la Moscova ca manager al studioului Mosfilm. Primul film postbelic al lui Aleksandrov a fost Primăvara, o comedie muzicală cu Lyubov Orlova. De asemenea, a făcut un film despre compozitorul rus Mihail Glinka. Aleksandrov și Orlova au avut o relație dificilă cu Stalin, care le-a admirat filmele, dar pe care i-a umilit frecvent. Aleksandrov a predat regie la VGIK, din 1951 până în 1957. De asemenea, a realizat mai multe filme despre anii care au precedat Revoluția rusă, inclusiv câteva despre Vladimir Lenin. În mod paradoxal, lui Aleksandrov i-a fost greu să lucreze în atmosfera mai relaxată din punct de vedere politic numită Dezghețul lui Hrușciov. A fost chiar pedepsit pentru succesul său în epoca lui Stalin. A fost criticat pentru Russian Souvenir (1960). Aleksandrov a încetat să mai filmeze. La doisprezece ani după lungmetrajul său, lui Aleksandrov i s-au dat deodată suficienți bani pentru un film despre spionii sovietici în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Ultimul său lungmetraj Starling and Lyre (1973, cu Orlova în ultimul ei rol, film nelansat). Orlova a murit în 1975. În 1983, a lucrat la un documentar despre cariera regretatei sale soții. El a murit în decembrie 1983 de o infecție la rinichi și a fost înmormântat pe aceeași linie cu Orlova, dar nu lângă ea, în Cimitirul Novodevichy din Moscova. Parteneriatul de 10 ani al lui Aleksandrov cu Eisenstein a fost o sursă de zvonuri despre relația lor romantică. Potrivit criticului de film Vitaly Vulf, „prietenia este încă un subiect de speculații și bârfe, deși nu există dovezi că ar fi avut o relație sexuală. Aleksandrov însuși a preluat aceste zvonuri cu calm: „Poate că era îndrăgostit de mine... Nu am fost niciodată îndrăgostit de el”. Eisenstein, pentru tot restul vieții, a crezut că Aleksandrov l-a trădat când s-a căsătorit cu Orlova. A fost numit Artist al Poporului al URSS în 1947, și erou al muncii socialiste în 1973. În plan personal, prima lui căsătorie cu actrița Olga Ivanova (decedată în iunie 1941), a durat din 1925 până în 1933. În timpul călătoriei de trei ani a lui Grigori în Europa și la Hollywood, ea a avut o relație cu actorul Boris Tenin, cu care s-a căsătorit. Ea a murit în travaliu, împreună cu copilul lui Tenin. Fiul lui, Douglas Aleksandrov (1926–1978), numit după Douglas Fairbanks, actorul preferat al lui Aleksandrov, a fost rebotezat Vasili în timpul arestării sale de către OGPU, în 1952. A fost acuzat în mod fals de trădare când poliția secretă l-a torturat pentru a depune mărturie despre tatăl său că este spion american. A fost eliberat la scurt timp după moartea lui Stalin în 1953, după ce a avut primul atac de cord în închisoare. Douglas-Vasilii a murit după al doilea atac de cord în 1978, lăsând-o văduva pe Galina Krylova. Grigori a fost căsătorit cu Lyubov Orlova, din 1934 până în 1975, la moartea ei. În iunie 1941, ea l-a adoptat pe Douglas, după moartea mamei sale. A treia căsătorie cu văduva fiului său, Galina Krylova, a durat din 1979 până în 1983, la moartea sa. Sănătatea mintală a lui Grigori Aleksandrov după moartea celei de-a doua soții nu i-a permis să proceseze moartea fiului său, în 1978. În 2015, Channel One Rusia a difuzat un serial de televiziune despre Grigori Aleksandrov și Lyubov Orlova, intitulat Orlova și Alekandrov.