Anita Ekberg

A crescut cu sapte frati si surori, iar aventura ei a inceput in 1950 cand a fost aleasa Miss Suedia. Nu a castigat Miss Univers dar a semnat un contract de modeling in SUA. A primit rapid un pol in RKO de Howard Hughes, care nu o duce nicaieri (dar Anita a declarat ca Hughes dorea sa s casatoresca cu ea).

In schimb a inceput sa faca filme pentru Universal, roluri mici in care de cele mai multe ori ea trebuia doar sa arate frumos. Dupa cinci ani de Hollywood pleaca la Roma, unde La Dolce...

A crescut cu sapte frati si surori, iar aventura ei a inceput in 1950 cand a fost aleasa Miss Suedia. Nu a castigat Miss Univers dar a semnat un contract de modeling in SUA. A primit rapid un pol in RKO de Howard Hughes, care nu o duce nicaieri (dar Anita a declarat ca Hughes dorea sa s casatoresca cu ea).

In schimb a inceput sa faca filme pentru Universal, roluri mici in care de cele mai multe ori ea trebuia doar sa arate frumos. Dupa cinci ani de Hollywood pleaca la Roma, unde La Dolce Vitta (1960) al lui Federico Fellini a desemnat succesul ei. A ramas in Italia si a facut in jur de 20 de filme in urmatorii 10 ani, unele roluri memorabile. Cele doua casatorii ale sale i-au acordat multa atentie din partea presei. In perioada anilor 1970 rolurile ei au avut o frecventa mai mica, dar ea a facut o revenire minunata cu Intervista (1987) al lui Federico Fellini.

Anita Exberg, pe numele complet Kerstin Anita Marianne Ekberg, s-a născut la 29.09.1931, în Malmö, Skane Ian, Suedia, și a decedat la 11.01.2015, în Rocca di Papa, Lazio, Italia. Părinții ei au fost Gustav Ekberg și Alva Ekberg. Anita a apărut în roluri mici în filme la studioul  Universal. După cinci ani la Hollywood, a lucrat la Roma cu Federico Fellini la filmul care a făcut-o celebră, La Dolce vita (1960, rolul Sylvia Rank). A rămas în Italia și a făcut în jur de 20 de filme în următorii zece ani, unele roluri memorabile, altele, uitate. Anita a mai jucat în filme, precum: Mississippi Gambler (1953), Artists and Models (1955), War and Peace (1956), I mongoli (1961), Boccaccio'70 (1962), 4 for Texas (1963), Love 65 (1965), Malenka (1967), Dacă e marți, e Belgia (1969). În anii 1970, rolurile au fost mai rare; a mai apărut în Intervista de Fellini, 1987. A fost menționată în piesa I Shall Be Free de  Bob Dylan pe albumul său din 1963, The Freewheelin' Bob Dylan. Anita Ekberg s-a retras din actorie în 2002, după 50 de ani în industria cinematografică. S-a retras la Santa Lucia di Mentana, în afara Romei. În decembrie 2011, a rămas fără resurse financiare după trei luni petrecute într-un spital din Rimini, cu o coapsă ruptă, timp în care casa i-a fost jefuită de bijuterii și mobilier, iar vila ei a fost grav avariată într-un incendiu. Ekberg a solicitat ajutor de la Fundația Fellini, care se afla și ea în dificultăți financiare dificile. Ea a murit la 83 de ani din cauza complicațiilor unei boli persistente, pe 11 ianuarie 2015, la clinica San Raffaele din Rocca di Papa, Italia. Înmormântarea ei a avut loc pe 14 ianuarie 2015, la Biserica Luterană-Evanghelică Christuskirche din Roma, după care trupul ei a fost incinerat, iar rămășițele ei au fost înmormântate în cimitirul Bisericii Skanor din Suedia. Nu mai locuise în Suedia de la începutul anilor 1950 și vizita rar țara. Primise jurnaliști suedezi în casa ei din afara Romei, iar în 2005 a apărut în programul radio Sommar, vorbind despre viața ei. Într-un interviu, a declarat că nu se va întoarce în Suedia înainte de moarte, deoarece va fi înmormântată acolo. Ekberg a spus că poporul suedez și presa nu au apreciat-o suficient; cu toate acestea, aparițiile ei personale și la radio au fost populare în Suedia. În plan personal, ea a avut o lungă relație cu actorul Tyrone Power. A fost soția actorului Anthony Steel, din 1956 până în 1959. Au divorțat. Apoi, a fost căsătorită cu actorul Rik Van Nutter, din 1963 până în 1975. Au divorțat. Ea a fost logodită cu actorul Rod Taylor, care, întâmplător, a murit cu patru zile înaintea ei. Ekberg nu a avut copii.