Revelatie..
Momentul acela... in care copilul, incepe sa-si scrie singur povestile.
Sunt mândră de el. 

A scris chiar o carticica cu povesti ursesti.  Un urs nazdravan pus mereu pe sotii si pe descoperit una alta.
Musai ii voi face lansare de carte.

Craciunul lui 2015 a fost unul atipic.
I-am zis "Crăciunul altfel".
Fara curățenii, fără bucatareli. Cu mult, mult Soare si multe grade in termometru!!!!
Cu pijama party, cu pat nefăcut in living, cu leneveala pana la prânz in ambele zile de Craciun.
Cu masa la doamna soacra.
Apoi acasă, noi 4. Rasfoit poze cu ei bebeluși, table, șah si lego cât încape.
A doua zi de Craciun, baietii au fost in parc la fotbal, eu la ... bazin
Mi-am permis o aroganta. Spa ul doar al meu :)
 


De Sf Stefan, am fost in vizita la nasi. O intalnire traditionala, mereu asteptata cu drag.
Am colindat, am cantat, am oferit si primit cadouri in familie.

Andu a fost cel care a luat initiativa si si-a pus scufia de Mos si saculetul in spate si pe unde mergeam in vizita isi vara cadourile in saculet si clama:
"Cine vrea cadou sa vina sa spuna la Mosu o poezieee sau un cantecel"


( cu tanti Mioara,  matusa noastra pe care a pus-o sa cante :) )

Si uite asa, copilul meu a stabilit: "Stiti ceva, mie chiar imi place sa fiu Mos Craciun'

noh.. ce sa mai zicem, o sa avem treaba for ever

Povestile lor iau locul povestilor mele... incet incet...
Povestile scrise sau desenate ale copiilor mei incep usor sa capete contur si sa ilustreze prin propriile lor exprimari, ceea ce mi-am propus a face pana acum, in acest spatiu.
Sunt cumva nostalgica si in acelasi timp bucuroasa caci intrevad aripi crescand  si pui incepand sa zboare singurei, pe un drum ce si-l vor alege pas cu pas.
Inca le suntem aproape, inca ii sustinem.
Timpul trece repede si, ca maine, vor zbura de-adevaratelea :)

Marchez, pe scurt, si mai mult in imagini cateva din cele petrecute in prima jumatate de an, de cand nu am mai scris aici:

Hohohooooooooooooo
Ce-ar fi sarbatorile fara traditii traite, impartasite si transmise mai departe ... sarbatorile cu suflet de copil...




Anul asta a fost o diversiune. Cred ca ne-a reusit.
Am complotat cu un vecin, care printre colindatorii care sunau la usa, au sunat la un mom dat aseara, tarziu...cand piticii erau cam desumflati ca la ei nu mai vine Mosul (anii anteriori venea mai devreme, le distrageam atentia mai usor)..au lasat un sac negru la usa si au disparut.
A deschis Teo cu o cutie de bomboane si covrigi pt colindatori si cand a dat cu ochii de sac..."heeei, avem un sac de gunoi la usa", au dat sa traga de el spre ghena, au vazut ca e greu si cand s-au zarit cadourile au inceput sa strige..."uauuuuuuu, a venit totuuuusi, el a fost.Pffffff daca deschideam mai repede, il prindeam. Anul viitor nu-l mai ratam!"
(mentionez ..ca circula pe la scoala info cum ca nu ar exista Mosul, ca noi am fi de fapt. Nu stiu cat au crezut sau cat au jucat teatru de dragul cadourilor si al bucuriei primirii lor :)



cadouri:
Teo: Monopoly, lego, puzzle 500 piese, masina de viteza cu telecomanda si carti
Andu: escavator, 2 motociclete, masina de viteza cu telecomanda
tati: un sacou
mami: cosmetice

PS: lego e facut deja, au facut curse cu masinile prin casa si acum joaca amandoi Monopoly

iar eu am macat prajiturile destinate lui Mos Craciun
Frumos tare Craciunul ast!

Impreuna, cu fiecare bucurie dăruită, tinem flacara vie, facem ca visul să continue ..... ca Moş Crăciun, in spiritul sau, sa intre in casele tuturor, an de an.

Filisofia unei frunze de toamna, care intr-o zi de octombrie ne-a predat lectia sacrificiului suprem ...pe altarul frumusetii ...
Impresionantele culori de toamna, sunt realmente fascinante.
Cum e capabila frunza de atata frumusete!?
Cum un SFARSIT se poate transforma intr-un tablou ..atat de VIU!?
Am intalnit, asadar, TOAMNA in toata generozitatea ei. La indemana oricui, sub un soare pretios, am fost partasii sfarsitului unui ciclu de viata. Spectaculos metamorfozat intr-un tablou cu peisaj exploziv.

Odata cu venirea vacantei, ne-am mutat pe "frontul" de vest, unde am vazut pentru prima data in viata "luminatiile".




Am descoperit cetatea de la Alba Iulia, Fortareata de la Deva, vechea asezare a Sarmisegetusei si Castelul Corvinilor, toate purtand adanc in memoria pietrelor incarcatura istoriei.


Alba Iulia:




Deva:



Hunedoara:

Sarmisegetusa:




Odata reveniti acasa, l-am serbat pe tati.

"Radacinile si seva noastra, oricat si oriunde am umbla in zari indepartate, tot aici ne raman. In locul nasterii si al copilariei! La multi ani, romani..oriunde v-ati afla. Iar tie, draga mea tara, iti doresc ca oamenii tai sa te iubeasca. Adevarat si sincer."